"Întotdeauna, când avem de-a face cu metale grele, este un avertisment care ar trebui luat în vedere. Printre acestea se numără cobaltul, cuprul, fierul, manganul, zincul. Și majoritatea pot ajunge în corpul nostru prin sistemul digestiv, deci prin alimentație.
Dunărea se varsă în mare. Astfel, ajută la transferul acestor metale către peștii sau celelalte viețuitoare marine, precum midiile sau rapane, și în final chiar delfinii sau păsările marine.
Cele mai mari concentrații se află în pielea sau ficatul acestor animale, unele dintre ele pe care noi le consumăm, mai ales peștii și fructele de mare.
Acestele metale grele nu dispar. Odată ce ajung în mediu, cantitatea lor crește. Ar trebui să fim atenți la modul în care le manipulăm și să nu le aruncăm la întâmplare.", a declarat Marian Paiu, reprezentantul ONG-ului Mare Nostrum, la o televiziune de știri.
"România a avut vreo 12 şantiere navale şi în toate funcţiona o aşa-numită secţie de acoperire metalică, cadmiere, cu nişte băi electrolitice în care se băgau elicele şi alte piese pentru vapoare. Toate acestea nu aveau staţii de epurare eficiente, ci doar formale, iar apa ajungea în Dunăre. Cadmiul, care este cancerigen, este în Dunăre, a ieşit la toate analizele făcute de diverse instituţii, inclusiv de noi. De la Baziaş până la Sulina, peste tot sunt metale grele, de la cadmiu, cupru până la mercur. Metalele grele nu se biodegradează, se mută dintr-un loc în altul. Sturionii sunt la capătul lanţului trofic, sunt cei mai mari răpitori care trăiesc în Dunăre şi în Marea Neagră. Şi atunci, toţi ceilalţi peşti pe care îi mănâncă ei au acumulat deja metale grele de la crustacee, din alge. Totodată, peştii de fund, somnul, crapul, mreana, care se hrănesc pe fundul Dunării, acumulează, mai mult sau mai puţin, metale grele", a declarat dr. Radu Suciu.
