Tipurile și simptomele alunitelor
O aluniță tipică se poate caracteriza că o mică pată maro, dar, cu toate acestea, alunițele apar în diferite forme, culori și dimensiuni. Așadar, în funcție de culoare, alunițele pot fi maro, cafenii, cenușii, roșii, roz, violacee sau chiar albastre.
După formă și textura, majoritatea sunt ovale sau rotunde și au un aspect neted. Totuși, pot avea și un aspect plat, ridat sau care depășește nivelul tegumentului. Nevii au de obicei mai puțin de 6 milimetri în diametru, adică au o dimensiune asemănătoare cu cea a unei radiere de creion. Rareori, alunițele prezente la naștere, adică nevii congenitali, pot fi mult mai mari, acoperind zone largi ale fetei, trunchiului sau membrelor.
Alunițele se pot dezvoltă oriunde pe corp, inclusiv la nivelul scalpului, axilelor, degetelor sau unghiilor. Majoritatea oamenilor au până la 40 de alunițe, iar multe dintre acestea se dezvoltă până la vârstă de 50 de ani.
Aspectul lor nu este întotdeauna unul fix, ci se poate schimbă odată cu trecerea timpului sau cu modificarea nivelurilor hormonale. Spre exemplu, adolescență sau sarcina sunt două situații în care alunițele au șanse ridicate să devină mai închise la culoare și mai mari.
Ținând cont de toate caracteristicile prezentate, există trei tipuri principale de nevi: congenitali, dobândiți și atipici. Nevii congenitali sunt prezenți încă de la naștere și se estimează că apar la aproximativ 1% dintre bebeluși. Aspectul lor este unul plat, culorile pot varia, iar majoritatea nu devin canceroase. Nevii dobândiți sunt alunițele ce apar mai târziu în viață.
Cei mai mulți sunt maronii și apar că efect al stresului exercitat de razele solare. De asemenea, sunt rotunzi și nu prezintă modificări semnificative pe măsură cu înaintarea în vârstă. Totuși, există și situații în care acești nevi se închid la culoare, nu se transformă neapărat în melanom.
Ultima categorie de nevi o reprezintă cei atipici. Spre deosebire de nevii congenitali sau dobândiți, nevii atipici prezintă un risc mult mai mare de a deveni canceroși. Dimensiunea lor este mai mare, culorile pot varia și nu sunt uniforme, iar marginile au o formă neregulată și care se poate modifică odată cu trecerea timpului.
Alunițele atipice pot indică prezența unui melanom, așa că specialiștii au pus la dispoziție un ghid simplu ce poate ajută populația generală să detecteze anumite probleme legate de acestea.
Așadar, următorii pași pot ajută o persoană să determine dacă aluniță pe care o are prezintă un risc ridicat de melanom:
• A – Asimetrie – o aluniță obișnuită trebuie să fie simetrică și rotundă sau ovală. Dacă o jumătate a alunitei diferă de cealaltă ar putea există probleme;
• B – Borders/Margini – alunițele normale au un contur regulat, în timp ce alunițele cu risc au margini neregulate, crestate sau franjurate;
• C – Culoare – în mod normal, culoarea alunitei trebuie să fie uniformă pe toată întinderea să. O culoare neuniformă a alunitei, eventual de la brun la negru, ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă;
• D – Diametru – Alunițele ce depășesc dimensiunea de 6 milimetri ar trebui să fie evaluate de un medic;
• E – Evoluție – Aspectul alunitelor trebuie evaluat constant, mai ales în ceea ce privește mărimea și culoarea. Astfel, orice modificări trebuie sesizate și raportate medicului, în special dacă întrunesc condițiile de la literele anterioare sau dacă sunt însoțite de mâncărimi sau sângerări.
De ce apar alunițele?
Melanocitele sunt celulele ce produc melanină, adică pigmentul natural ce îi conferă pielii culoarea. Alunițele apar atunci când melanocitele se dezvoltă în grupuri sau aglomerări. Cu alte cuvinte, alunițele sunt cauzate de o creștere anormală a melanocitelor, dar trebuie reținut că nu reprezintă întotdeauna o formă de cancer.
Specialiștii afirmă faptul că alunițele sunt extrem de frecvente și că un număr foarte mare de oameni prezintă alunițe încă de la naștere. De asemenea, acestea pot apărea în timpul copilăriei, dar și la vârstă adultă. Pe lângă aceste situații, expunerea la soare reprezintă o altă cauza frecvent incriminată pentru apariția alunitelor, mai ales în cazul adulților în vârstă.
Tratament și prevenire
Motivele pentru care o persoană și-ar putea dori să elimine alunițele sunt diverse. Spre exemplu, unele alunițe pot fi deranjante din cauza dimensiunilor și a zonelor în care se află, în timp ce altele pot reprezenta un risc pentru melanom. Indiferent de motivul pentru care acestea trebuie eliminate, trebuie știut că este absolut interzisă eliminarea lor pe cont propriu, acasă. De asemenea, trebuie știut că eliminarea tuturor alunitelor nu reprezintă o metodă care va reduce total riscul de cancer de piele.
În general, eliminarea alunitelor se va face prin metode chirurgicale. În funcție de dimensiunea zonei eliminate, pacienții pot necesită mai multe intervenții sau chiar șuturi. De asemenea, în urmă intervențiilor de eliminare a nevilor pot rămâne cicatrici. Acestea pot fi diminuate prin procedee de peeling chimic sau prin tratamente cu laser. În orice caz, vizită la medic este absolut necesară atunci când se dorește eliminarea alunitelor, iar acesta va alege cele mai bune opțiuni de tratament.
Dacă nu este necesară îndepărtarea alunitelor, trebuie știut că există anumite măsuri ce pot ajută la limitarea dezvoltării lor, dar și la reducerea riscurilor de complicații, inclusiv a melanomului.
Persoanele cu alunițe trebuie să cunoască localizarea și aspectul acestora, astfel încât să observe orice modificări. Pentru acest lucru trebuie făcute autoexaminări de cel puțin o dată pe luna, mai ales dacă există un istoric familial de melanom. Cu ajutorul unor oglinzi pot fi efectuate verificări complete, din cap până în picioare, inclusiv la nivelul scalpului, palmelor, unghiilor, axilelor, pieptului sau a zonei genitale.
Un alt aspect important ce trebuie adus în discuție îl reprezintă măsurile de protecție împotriva radiațiilor ultraviolete. Radiațiile UV pot proveni de la soare, dar și de la paturile de bronzat și sunt corelate cu un risc ridicat de melanom.
Astfel, activitățile în aer liber trebuie evitate între orele în care există niveluri crescute de radiații UV. De asemenea, trebuie folosite creme sau spray-uri cu protecție solară pe tot parcursul anului. Acestea trebuie folosite cu aproximativ 30 de minute înainte de a ieși în aer liber, chiar și în zilele înnorate.
Se recomandă produse cu spectru larg de acțiune, adică produse al căror SPF este de cel puțin 15. În plus, se recomandă folosirea ochelarilor de soare, a pălăriilor cu boruri mari și a hainelor ce acoperă cât mai mult din tegumente sau care sunt realizate din țesături speciale ce blochează radiațiile UV.
În final, oamenii trebuie să își îngrijească pielea foarte bine. Îngrijirea pielii este foarte importantă pentru starea generală de sănătate, iar alunițele nu trebuie uitate. De asemenea, este indicat că dermatologul să fie consultat în mod regulat, astfel încât acesta să evalueze tegumentele și să detecteze din timp orice probleme.
