„Pacienții care au avut în familie cancer de piele trebuie să rămână atenți cu pielea lor toată viața și, de asemenea, și copiii lor. Iată un exemplu. În urmă cu zece ani, am avut o pacientă care a avut un melanom. A fost operată, este în viață, este bine. Băiatul ei are 40 de ani şi, deși a fost informat că trebuie să facă periodic consult, la șase luni, vine abia acum cu o aluniță suspectă. Am operat-o și am dat-o la examen histopatologic și s-a dovedit a fi un melanom in situ. În perioada asta de zece ani a fost o singură dată la consultație. Din momentul ăsta îi va rămâne întipărit în minte riscul și pentru el, și pentru copiii lui și va veni periodic cu familia la control“, afirmă medicul dermatolog Mihaela Leventer, care diagnostichează anual sute de români afectați de diverse forme de cancer de piele.
Așadar, dacă unul dintre părinţi sau un frate a suferit de cancer de piele, riscul este în creştere pentru ceilalţi membri ai familiei. La fel, o persoană care a primit o dată diagnosticul de cancer de piele are un risc mai mare să mai dezvolte unul. Desigur, nu doar factorii genetici joacă un rol în apariția cancerului de piele. Să nu uităm că expunerea cronică la ultraviolete favorizează dezvoltarea celor mai comune forme de cancere cutanate.
„Sfatul meu este ca amatorii de vacanțe exotice să-și facă prieten un dermatolog la care să meargă regulat la control. Și eu iubesc vacanțele la soare, dar spre deosebire de acum 50 de ani, când stăteam toată vara la plajă, acum, fiind avertizată, prefer protecţia UV. Pe lângă cremele de fotoprotecție, există țesături impregnate în substanțe de fotoprotecție, există costume de neopren care ne protejează dacă facem sporturi în aer liber. Și dacă ele sunt scumpe, atunci, cu siguranță, există o umbră undeva, care ne poate proteja“, spune dr. Leventer.