Ce este bacteria E.coli: cum se transmite şi cum poate fi prevenită infecţia. Primele simptome

Ce este Escherichia coli (E. coli)?

E. coli este o bacterie larg răspândita in natura, care se găsește in mod normal in intestinul omului si animalelor. Majoritatea bacteriilor care aparțin acestui gen sunt inofensive, însă exista tipuri de E. coli implicate in producerea de boli diareice si de infecții urinare. Prezenta acestei bacterii in apa indica poluarea acesteia si trebuie evitat consumul pentru băut si prepararea hranei.

Ce este Shiga toxina E.coli (STEC) ?

Unele tipuri de E. coli produc o toxina puternica denumita Shiga toxina (ST). Bacteriile care produc aceasta toxina se numesc Shiga toxina E. coli sau STEC sau E. coli enterohemoragica (EHEC). Tipul de E. coli cel mai frecvent izolat care aparține acestui grup este O157:H7. In anul 2011 un alt tip, O104:H4 a produs peste 4000 de îmbolnăviri mai ales in Germania, soldate cu 53 de decese. Exista si ale tipuri de STEC cu circulație mai redusa (O26, O103,O111, O145), dar care pot produce, ca si cele menționate anterior, Sindromul Hemolitic Uremic (SHU).

SHU reprezintă o complicație majora care este un tip de insuficienta renala si apare la circa 10% din cazurile de boala diareica produse de STEC si care apare mai ales la copiii de 0-5 ani si la persoanele in vârsta.

Cum se transmite infecția cu STEC?

Infecția apare in urma ingestiei de STEC, chiar in cantitate extrem de mica (doar 1000 de bacterii sunt suficiente pentru a produce infecția). Aceasta se produce mai ales după consumul de alimente sau apa contaminate. Alimentele cel mai frecvent implicate in transmiterea acestei infecții sunt laptele si produsele lactate nepasteurizate, carnea de vaca, mai ales cea tocata insuficient preparata termic, sucul de mere nepasteurizat, salata verde insuficient spălata. Prelucrarea alimentelor crude poate contamina ustensilele de bucătărie, mai ales daca nu sunt utilizate separat pentru fiecare categorie de alimente si nu sunt curățate intre utilizări.

Uneori contaminarea se produce prin intermediul persoanelor care vin in contact animalele si care nu respecta reguli elementare de igiena personala (spălatul mâinilor cu apa si săpun);

Cum se diagnostichează infecția cu STEC si când trebuie sa ne adresam medicului?

Infecția cu STEC se diagnostichează prin examenul microbiologic al materiilor fecale (coprocultura), care permite identificarea E. coli O157:H7 sau a toxinei Shiga in produs.

Prezentarea la medicul de familie sau la specialist trebuie făcută cat mai curând (imediat), mai ales in cazul copiilor de 0-5 ani, daca diareea se însoțește de febra sau scaune cu sânge. La adulți fără alta simptomatologie decât diareea, prezentarea la medic este obligatorie daca acesta persista timp de 3 zile.

Care este tratamentul infectiei cu STEC?

Cea mai importanta măsura terapeutica este cea de rehidratate si reechilibrare electrolitica. Antibioticele NU sun recomandate pentru tratamentul acestei infecții. De asemenea nu sunt recomandate anti-diareicele. Aceste medicamente pot creste riscul apariției SHU

Măsuri de prevenire a infecției cu STEC

Spălați-va pe mâini cu apa si săpun după folosirea toaletei, după schimbarea scutecelor copilului si înaintea preparării sau a consumului de alimente

Spălați-va pe mâini cu apa si săpun după contactul cu animale sau cu materialele folosite pentru îngrijirea lor

Preparați corespunzător termic carnea. Carnea de vita, mai ales cea tocata, trebuie gătită la o temperatura de minim 70 grade Celsius (temperatura trebuie atinsa in interiorul preparatului)

Evitați laptele crud (nepasteurizat), produsele lactate nepasteurizate sau achiziționate din surse neautorizate. Evitați de asemenea sucul de mere nepasteurizat

Preveniți contaminarea încrucișata in timpul preparării hranei prin utilizarea separată si curățarea ulterioara cu detergent si apa calda a ustensilelor (cuțite, vase, tocătoare) care vin in contact cu produsele alimentare crude .

Pentru orice simptomatologie de boala diareica, recomandam parintilor prezentarea copilului la medicul de familie sau in cea mai apropiata unitate sanitara.

De asemenea, parintii nu trebuie sa administreze copiilor medicamente fara recomandarea unui medic. Administrarea unui tratament nerecomandat de medic poate ingreuna depistarea cauzelor aparitiei bolii.

Sursa: Ministerul Sănătăţii