_11ce6839f7.jpg)
Judecătorii constituţionali constată, de asemenea, că este contrară Legii fundamentale prevederea conform căreia, odată cu atacarea în instanţă a autorizaţiei, nu se suspendă lucrările. În prezent, legea prevede că suspendarea lucrărilor se face doar dacă prefectul solicită acest lucru.
Curtea Constituţională a României a decis, joi, că două articole din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii sunt neconstituţionale, fiind vorba despre articole care se referă la atacarea în instanţă a autorizaţiilor de construire sau de desfiinţare a unor construcţii şi la suspendarea lucrărilor despre care există suspiciunea că se realizează în baza unor autorizaţii emise ilegal.
Astfel, judecătorii constituţionali au admis excepţia de neconstituţionalitate şi au constatat că este neconstituţional art.12 alin.(1) din Legea nr.50/1991 care prevede că autorizaţiile de construire sau de desfiinţare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanţele de contencios administrativ, potrivit legii, ca urmare a introducerii acţiunii de către prefect, în urma activităţii de control a Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC).
”În esenţă, Curtea a constatat că, în redactarea în prezent în vigoare, dispoziţiile art.12 alin.(1) din Legea nr.50/1991 restrâng sfera titularilor dreptului la acţiune în anularea autorizaţiilor de construire/desfiinţare, menţionându-l doar pe prefect ca unic titular, ceea ce contravine art.52 alin.(1) raportat la art.21 alin.(1) din Constituţie, sub aspectul dreptului constituţional al oricărei persoanei vătămate printr-un act administrativ de a se adresa justiţiei pentru apărarea dreptului sau interesului său legitim”, este argumentul adus de CCR.
Totodată, a fost declarat neconstituţional şi alineatul 2 al aceluiaşi articol de lege, care prevede că, odată cu atacarea în instanţă a unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare a unor construcţii, lucrările se suspendă doar dacă prefectul solicită suspendarea acestora.
Concret, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că este neconstituţională soluţia legislativă cuprinsă la art.12 alin.(2) din Legea nr.50/1991 care prevedea că ”odată cu introducerea acţiunii se pot solicita instanţei judecătoreşti suspendarea autorizaţiei de construire sau desfiinţare şi oprirea executării lucrărilor, până la soluţionarea pe fond a cauzei”.
”Întrucât dispoziţiile art.12 alin.(2) din aceeaşi lege prevăd caracterul facultativ al suspendării executării actului administrativ atacat de prefect, acestea încalcă art.123 alin.(5) din Constituţie, care conferă efect suspensiv de drept acţiunii exercitate de prefect în virtutea dreptului său de tutelă administrativă”, a argumentat CCR.
Decizia a fost luată cu unanimitate de voturi.
