Preotul Manole Ionel spune că prima dată părinţii ar trebui să înceapă cu o rugăciune către Duhul Sfânt, pentru a le da inspiraţie şi discernământ lor, care aleg şi putere cu binecuvântare duhovnicească celui care îl primeşte.
"În ultimul timp cu tristeţe observăm interesul pentru numele străine, "de import" (Mario, Erik, Aisha, Albano, Patrik, Alphred) şi îndepărtarea de numele tradiţionale româneşti, aceasta arătând o înstrăinare de persoană, pentru că numele tinde să nu mai dezvăluie taina persoanei, funcţionând ca o simplă etichetă, un număr, o parolă uzuală în societate, în care se frâng legăturile comuniunii şi comunicării, pentru că numele nu-şi mai are izvorul în Nume, nici cuvintele în Cuvânt", spune preotul.
Acesta explică că numele trebuie ales cu multă grijă. La noi există tradiţia ca pruncului să i se dea numele naşului sau al naşei. Dacă aceştia au nume creştine este bine, însă dacă nu au, trebuie să dăm copilului numele unui sfânt care trebuie să-i fie ocrotitor şi model de urmat în viaţă.
Numele trebuie să îndemne la virtute creştină, la urmarea binelui pe cel care îl poartă. Numele copilului dat în clipa scufundării întreite în apa Botezului nu mai poate fi schimbat decât la tunderea în călugărie, care se mai numeşte şi al doilea botez.
A pune mai multe nume aceleiaşi persoane umane unice arată o împrăştiere şi o împărţire între mai multe unităţi valorice diferite. Când omul are un singur nume, toată personalitatea lui se concentrează în acel nume, nimic ramânâd în altă parte.