“Ambele variante provin de la animale tinere, însă carnea este greu de digerat, mai ales după o perioadă de șapte săptămâni de post. Cele două tipuri de carne sunt foarte perisabile și o posibilă toxiinfecție alimentară poate avea forme de manifestare severe. Așadar, și carnea de miel, și carnea de ied se vor procura numai din măcelarii, magazine special amenajate în piețe sau direct din gospodarii și depozitate imediat la temperaturi de 0 — 5 grade C. La cumpărare, carnea trebuie să aibă o culoare roz deschis, o textură elastică, fermă, mirosul să fie plăcut, proaspăt, grăsimea să aibă culoarea albă, nu galbenă, lipicioasă”, afirmă nutriționistul Lygia Alexandrescu.
Carnea de miel este fragedă, are gust specific, este o sursă de proteine de foarte bună calitate, este bogată în fier, în potasiu și calciu, în zinc, și furnizează o cantitate importantă de vitamina B12, B3 și acid linoleic conjugat, un acid gras polinesaturat important în metabolizarea grăsimilor.
Și carnea de ied este delicioasă, însă gustul și aroma nu sunt puternice. Carnea de ied are un conținut de proteine similar cu cel întâlnit în carnea de miel, este bogată în minerale (fier, fosfor, potasiu, zinc, seleniu) și vitamine (B2, B12 și colină), însă furnizează mai puțin colesterol față de carnea de miel și este mai slabă caloric.
Nutriționistul recomandă ca indiferent de tipul de carne ales, fie că e de miel sau de ied, aceasta să fie consumată cu multă salată și verdețuri, pentru a fi mai ușor de digerat.
De asemenea, aceasta nu trebuie în nici un caz afumată, deoarece produsele afumate fiind bogate în hidrocarburi policiclice aromatice (benzopirenul), nitrozamine, substanțe cu un potențial cancerigen extreme de ridicat”.
