Suferinţele în plan psihologic pot sã genereze nu numai boli psihice, ci şi boli somatice (denumite psihosomatice); in plus, anumite boli somatice, ca de exemplu tumorile cerebrale, insuficienţele de organ (hepatice, renale sau chiar respiratorie şi cardiace) pot antrena tulburãri psihice importante (mergând pânã la stãri delirante sau comatoase).
Cu toate ca, in principiu, orice afectiune este influentata, fie si intr-o mica masura, de factorii psihologici, exista un numar de afectiuni pentru care aceasta legatura psihic-somatic este evidenta.
Chiar daca pentru unele din aceste boli se descopera agenti cauzali organici sau chiar infectiosi, totusi, declansarea sau evolutia lor ramane influentata de factorul psihic. De exemplu, chiar dupa descoperirea implicarii Helicobacter pilori in patogeneza ulcerului gastroduodenal, se accepta ca factorul de stres psihogen determina declansarea bolii la un purtator pana atunci sanatos de Helicobacter, iar factorul personalitate / stil de adaptare la stres poate explica de ce dintre toti purtatorii sanatosi de Helicobacter pilori doar o parte fac boala.
Intelegerea genezei si mentinerii bolii psihosomatice:
In bolile psihosomatice, factorul genetic si factorii de mediu orienteaza vulnerabilitatea catre un organ, fixand tinta pe care vor actiona factorii psihologici - stresul, afectele negative, stilul de adaptare la stres.
Factorii psihologici se refera la:
1) O tulburare psihica ce afecteaza o conditie medicala generala (de exemplu, depresia majora intarzie recuperarea dupa infarct miocardic);
2) Simptome psihologice (anxietatea care exacerbeaza astmul etc.);
3) Trasaturi de personalitate sau stil de a reactiona la stres
4) Comportamente maladaptative (sedentarism, dependente etc.);
5) Raspuns legat de stres (exacerbarea la stres a ulcerului, a hipertensiunii arteriale, aritmiei etc.)
Debutul afectiunilor psihosomatice
Aceste afectiuni se pot manifesta pentru prima oara in copilarie, in adolescenta (anorexia mentala, astmul bronsic, uneori diabetul etc) sau la varsta adulta in urma unui soc emotional puternic.
La inceput manifestarile au un caracter reversibil, dar pe masura ce simptomele se repeta, ele pot instaura o conditie medicala alterata, prin slabirea rezistentei generale a organismului sau afectarea functiilor anumitor organe. In general afectiunile psihosomatice se centreaza la nivelul anumitor organe predilecte: in sfera digestiva; in sfera respiratorie si alergica sau cardio-vasculara, etc.
Cum diferentiem tulburarea psihosomatica de o afectiune organica?
Bolnavii suferind de tulburari psiho-somatice se diferentiaza de cei cu afectiuni somatice prin cateva aspecte de baza:
1. multitudinea simptomelor (tahicardie, greata, constipatie/diaree, dificultate in respiratie, sensibilitate alergica excesiva la diferiti stimuli, scaderea ponderala/obezitatea, astmul bronsic, angina pectorala etc.);
2. convingerea bolnavilor de existenta unei cauze organice in ciuda examinarilor repetate care nu pun nici un diagnostic si adesea neacceptarea explicatiilor de ordin psihologic;
3. uneori preocuparea excesiva fata de starea sanatatii personale, centrarea pe simptom
4. caracterul repetitiv al manifestarilor;
5. persistenta in timp, in ciuda tratamentului dat de internist, cardiolog, gastroenterolog, etc;
6. uneori asocierea mai multor afectiuni psihosomatice la acelasi individ
7. antecedentele de aceeasi natura din cadrul familiei;
8. incidenta crescuta a manifestarilor in perioadele de stres crescut sau dupa anumite evenimente (certuri in familie, dificultati financiare etc.);
9. existenta unui eveniment traumatic psihic sau expunerea de lunga durata la un stres major, care a consumat in timp resursele energetice ale persoanei si a redus capacitatile adaptative ale acesteia;
10. in unele cazuri, existenta in prim plan a unei alte tulburari psihice prealabile, dominante in sfera psihica a individului (depresie, anxietate, etc.).
Tratamentul bolilor psihosomatice
1. Reducerea anxietatii, depresiei si, in general, a dispozitiei negative (cu ajutorul farmacoterapiei, dar si al psihoterapiei).
2. Facilitarea constientizarii si a exprimarii propriilor afecte, imbogatirea vietii imaginative, diferentierea senzatiilor de sentimente.
3. Ameliorarea functionarii personale si autonomiei
4. Ameliorarea relationarii in familie, grup social, grup profesional, diminuarea afectelor negative acumulate
Sentimentele negative neexprimate (de exemplu, furia retinuta) sunt factori psihologici ce afecteaza negativ bolile psihosomatice (de exemplu, cardiopatia ischemica) si trebuie inlaturate
5. Ameliorarea imaginii de sine, inclusiv a imaginii corporale.
Sursa: la-psiholog.ro
