Analize ale țesutului osos efectuate pe mumii exhumate în 1963 în Sudan au scos în evidență o saturație în tetraciclină. Potrivit antropologului George Armelagos, prezența acestui antibiotic nu este, probabil, una accidentală, pentru că tetraciclina este concentrată în interiorul osului, în doze importante. Acest lucru relevă un 'consum regulat' al antibioticului și contrazice în treacăt ipoteza elaborată în anii '60 potrivit căreia rămășițele au fost contaminate de mediu.
Alte studii au permis identificarea sursei tetraciclinei. Prezența acesteia ar avea legătură cu contaminarea, printr-o bacterie numită Streptomyces, a grăunțelor de cereale utilizate de nubieni pentru fabricarea băuturii lor. Bacteria este cunoscută pentru faptul că și-a eliminat concurenții datorită producției de tetraciclină.
Acest fenomen de protecție bacteriană produce de obicei doze de antibiotic insignifiante pentru om, însă fermentarea grăunțelor în timpul brasajului (amestecarea făinii de malț cu apă căldă pentru a obține mustul de bere), acționează ca un catalizator care sporește substanțial această producție.
Cercetătorii americani sunt fermi: berea nubienilor le permitea acestora atât să-și producă o stare de bine, cât și să lupte împotriva infecțiilor și să-și păstreze sănătatea.