Potrivit scriitorului "asasinii de la Paris nu au nicio „motivaţie” acceptabilă, nicio „circumstanţă atenuantă”, pentru ceea ce au făcut. ''Nu poţi decât să condamni fapta, să deplângi soarta victimelor, să fii solidar cu suferinţa indusă la nivelul întregii planete de câţiva bezmetici,'' notează Andrei Pleşu.
Totodată, „corecţia” nu poate veni pe ţeava puştii. Problema nu e ce fac cu libertatea de expresie, când sunt cu pistolul la tâmplă. Problema e ce fac cu această libertate în exerciţiul zilnic al profesiunii,'' mai spune Pleşu care se întreabă ''dacă avem dreptul să ne riscăm viaţa pentru opiniile noastre, sau să punem în pericol şi viaţa altora (care, eventual, sunt de altă opinie).''
Pe scurt, spune Pleşu, ''cred că am dreptul, în numele libertăţii de expresie, să cer public limitarea înţeleaptă a libertăţii de expresie, mai exact să cer legiuitorului şi spiritului civic, dar şi bunei cuviinţe, civilizaţiei interioare, bunului simţ să mă ajute,'' mai scrie Andrei Pleşu pentru adevarul.ro.