Icoana datează din anul 665 şi a fost pictată în Lida, patria Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. A fost dăruită de împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul domnului Moldovei Alexandru cel Bun (1400-1432), în anul 1429.
Icoana reprezintă pe Maica Domnului cu pruncul Iisus ţinut pe braţul stâng, iar pe verso este pictat Sfântul Gheorghe, fiind ostaş, cu capul descoperit, stând pe scaun cu balaurul sub picioare, în mâna dreaptă având suliţa, iar în cea stângă, sabia.
Pictura este protejată cu o îmbrăcăminte metalică, ornamentată cu pietre preţioase între anii 1844-1845, în timpul stareţului Neonil.
Icoana Maicii Domnului de la Neamţ este o icoană procesională, dar şi o icoană protectoare, care a întreţinut evlavia credincioşilor şi a monahilor.
Tradiţia şi unele însemnări vechi atestă că icoana de la Mănăstirea Neamţ este o copie a icoanei despre care se spune că a fost pictată prin minune pe un stâlp al bisericii din Lida (oraş din Israel), reprezentând chipul Maicii Domnului.
Biserica din Lida a fost ridicată în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe vremea când Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan propovăduiau în acele locuri. Cei doi apostoli au rugat-o pe Preasfânta Fecioară să binecuvânteze biserica nou ridicată şi să o sfinţească prin venirea sa. Maica Domnului i-a trimis înainte, cu binecuvântare, iar ei, mergând, au aflat pe un stâlp, ce întărea clădirea bisericii, chipul Fecioarei, făcut nu de mână, ci de Dumnezeu. A mers şi Preasfânta Maică acolo şi, văzându-şi chipul său şi mulţimea de popor ce crezuse în Hristos, s-a veselit cu duhul şi a dat acelei icoane darul şi puterea facerii de minuni.
În anul 665, înainte de a fi hirotonit patriarh, Sfântul Gherman al Constantinopolului s-a închinat la Sfântul Mormânt, prilej cu care a văzut şi icoana Maicii Domnului din Lida. A pus meşteri aleşi să picteze o icoană exact după cea originală, iar pe verso, chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, originar din Lida.
De aici a primit această icoană denumirea de "Maica Domnului Lidianca".
Sfântul Sfinţit Mucenic Pangratie s-a născut în Antiohia, în vremea în care Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om şi a coborât printre oameni.
Părinţii săi auzind de minunile din Ierusalim, făcute de Mântuitorul Hristos, s-au dus acolo împreună cu fiul lor Pangratie.
În Ierusalim, după ziua Cincizecimii, în care Duhul Sfânt s-a pogorât asupra Sfinţilor Apostoli în Cetatea Sfântă, tânărul Pangratie, împreună cu părinţii săi, s-a botezat în numele Preasfintei Treimi.
Pangratie a fost hirotonit episcop al cetăţii Tavromenia din insula Sicilia, de Sfântul Apostol Petru. Locuitorii necreştini ai cetăţii, nemulţumiţi de convertirea multora la Hristos, l-au prins şi l-au ucis.