Pe 11 martie 1990, are loc Marea Adunare Populară din Piaţa Victoriei (Operei), cu prilejul căreia a fost lansată Proclamaţia de la Timişoara. A fost citită din balconul Operei de George Şerban şi a fost primită cu entuziasm de peste 15.000 de timişoreni prezenţi în Piaţă.
„Populația orașului Timișoara a fost inițiatoarea Revoluției române. Între 16 și 20 decembrie 1989, ea a purtat, de una singură, un înverșunat război cu unul dintre cele mai puternice și mai odioase sisteme represive din lume.
Inițiatorul Proclamației de la Timișoara a fost scriitorul George Șerban. Pasionat de istorie, a înțeles încă din decembrie 1989 că obiectivele anticomuniste ale Revoluţiei Române trebuie sintetizate într-un document scris. După câteva luni, oamenii fostului regim sunt încă în funcţii cheie. Cei care îşi doreau o democraţie occidentală simt nevoia să acţioneze”, spun cei de la Muzeul Național al Banatului.
În februarie 1990, textul lui George Şerban a fost supus la vot şi adoptat de conducerea Societăţii Timişoara.
„Primul punct al Proclamaţiei de la Timişoara afirmă că Revoluţia Română a fost profund anticomunistă. Următoarele trei avertizează asupra pericolului ca unele categorii sociale să fie instigate împotriva altora. La punctul 5 se cer alegeri libere. Punctele 6 şi 7 sunt o pledoarie contra manipulării prin publicarea de urgenţă în tiraje de masă a unei istorii a comunismului. Se vorbeşte despre înţelegerea rolului pe care mai-marii FSN l-au avut în prelungirea regimului Ceauşescu. Urmează punctul 8, care cere eliminarea comuniştilor marcanţi şi a ofiţerilor de Securitate din cursa electorală. Ultimele puncte se referă la liberalizarea economiei, la descentralizarea administrativă şi la reluarea legăturilor cu exilul românesc”, mai spun cei de la muzeu.
„Un strigăt disperat de revoltă împotriva noii puteri”
Fiecare punct pornește de la una din lozincile scandate pe străzile Timişoarei în zilele Revoluției. În aprilie, ca să se opună manipulărilor, liderii mişcării de la Timişoara au mers în marile oraşe ca să explice Proclamaţia.
„Simbolic, au făcut pe jos drumul până la Bucureşti. Televiziunea de stat şi-a menţinut politica pro-FSN, dar delegaţia de la Timişoara a fost primită cu braţele deschise de partidele istorice, organizaţiile civice şi de protestatarii anticomunişti din Capitală.
Poate că multe paragrafe din Proclamaţie par astăzi naive. Altele, deplasate sau redundante. Dar în întregul său – care gravitează în jurul celebrului Punct 8 – ea a fost un strigăt disperat de revoltă împotriva noii puteri şi a tentativelor acesteia de a perpetua un sistem criminal. «Proclamaţia de la Timişoara» a fost, mai presus de orice, un puternic manifest anticomunist legitimat tragic de sângele vărsat în Timişoara şi apoi în toată ţara în decembrie 1989”, transmit cei de la MNaB.
