Pe 22 decembrie 1989, speriați de mulțimea care scanda și se aduna în număr tot mai mare în Piața Palatului, Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu au fugit cu elicopterul de pe sediul CC al PCR, actualmente sediul MAI, la ora 12:09.
Ce s-a întâmplat înaintea și în timpul fugii soților Ceaușescu de pe terasa CC al al PCR este explicat în Raportul Comisiei senatoriale asupra Revoluției din decembrie 1989, document consultat de jurnalistul realitatea.net, Cristian Otopeanu.
Redăm mai jos porțiunea din raport care prezintă ce s-a petrecut pe data de 22 decembrie 1989 în sediul CC al PCR, inclusiv moartea ministrului Apărării, Vasile Milea, prezentată în raport drept sinucidere.
"Pe 22 decembrie 1989, la orele 9:00, are loc o scurtă şedinţă la care în afară de cuplul prezidenţial mai participă Constantin Dăscălescu, Emil Bobu, gl. Milea, gl. Vlad, Tudor Postelnicu. Deoarece se prevedea ieşirea în stradă a muncitorilor de pe platformele industriale ale Capitalei, Nicolae Ceauşescu ordonă aducerea unor unităţi de tancuri.
Aşa cum rezultă din declaraţia mr. [...] care l-a întâlnit pe gl. Milea Vasile după ieşirea acestuia de la
Nicolae Ceauşescu, unde avusese loc o şedinţa fulger, "gl. Milea a ieşit desfigurat. „...A strigat să nu se tragă în mulţime, să nu se răspundă la provocări, militarii să rămână grupaţi lângă tehnică. Noi am transmis imediat ordinul".
Declaraţii similare au mai făcut şi alte persoane ce se găseau în acele momente în preajma gl. Milea Vasile.
Urcând la etajul 6, ministrul apărării naţionale a solicitat ofiţerilor existenţi în jurul său să i se asigure o centură şi un pistol, deoarece dorea să se deplaseze la trupe. După primirea lor, rămânând singur în biroul şefului de stat major al Gărzilor Patriotice, gl. Milea Vasile s-a sinucis prin împuşcare. Deşi s-a intervenit cu operativitate şi a fost trimis de urgenţă la spitalul Elias, pe timpul transportului acesta a decedat. Ştirea despre moartea gl. Milea Vasile a fost difuzată prin radio abia la orele 10:59.
La orele 11:30 Nicolae Ceauşescu a făcut o ultima încercare de a se adresa manifestanţilor ce sosise neplanificaţi în Piaţa Palatului, ieşind în balcon şi afirmând că ministrul apărării naţionale a fost un trădător şi că s-a sinucis în momentul când a fost descoperit. Reacţia mulţimii din Piaţa Palatului a fost violentă, întâmpinând cuvintele dictatorului cu huiduieli şi strigate "Milea nu e trădător", lucru ce a determinat retragerea în panică, în jurul orei 12:00 a dictatorului în sediul CC al PCR.
Încă de la orele 10:00, clarificându-se situaţia existentă în capitală în diferite puncte, a început fraternizarea armatei cu revoluţionarii, permiţând acestora urcarea pe tancuri.
[...] Aproximativ la ora 11:00, pe str. Oneşti, manifestanţii ajunseseră deja şi scandau lozinci anticeauşiste şi antidictatoriale. În dreptul Direcţiei a V-a era o maşină cu staţie de amplificare, având 4 difuzoare suspendate, care a fost sechestrată de manifestanţi şi cu ajutorul cărora mai mulţi revoluţionari s-au adresat mulţimii.
Turnura violenta ce a luat manifestaţia populară, faptul că după finalul neprevăzut armata ar fi fost obligată conform ordinului dictatorului să facă ordine cu orice preţ, fie şi prin deschiderea focului împotriva populaţiei, a determinat sinuciderea gl. Milea, importanţa capitală a acestui gest fiind contestată de mii de revoluţionari şi astăzi. Condiţiile în care s-a produs sinuciderea vor fi analizate într-un subcapitol al prezentului raport.
Prin actul generalului Milea, Nicolae Ceauşescu s-a văzut brusc lipsit de posibilitatea de a acţiona, fiind astfel nevoit să caute urgent un înlocuitor pe care de fapt îl avea în atenţie mai demult, respectiv gl. Victor Stănculescu. Sosit de la Timişoara, gl. Stănculescu l-a sfătuit pe dictator şi chiar i-a facilitat fuga din sediu.
Vezi și: EXCLUSIV | Imagini-document de la Revoluția din 1989, obținute de realitatea.net după 30 de ani
Retras în interior, Ceauşescu a declarat: „...V-am spus eu ca sunt trădători” şi a ordonat lui Silviu Curticeanu, şeful său de cabinet, să emită un decret prezidenţial despre trădarea şi moartea lui Milea.
La orele 10:45 gl.lt. Stanculescu Victor, care se afla în sediul CC, a transmis unităţilor militare din Bucureşti, ordinul să se desprindă din dispozitive şi să se retragă în unităţi. Ca urmare a acestui ordin, începând cu orele 11:00 au fost retrase efectivele U.M. 01210, 01305,01026 şi ale Academiei Militare, iar alte unităţi ce se mai aflau în marş spre capitala au fost dirijate în cazărmile din şoseaua Olteniţei. (Documentar M.Ap.N.
La orele 11:15, grupa operativă de la Marele Stat Major a transmis telefonic ordinul ca toate unităţile militare din ţară să-şi retragă efectivele de la sediile comitetelor judeţene de partid. [...]
Revenim la dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 la orele 05:00, când gl. Stănculescu s-a deplasat la Spitalul Militar Central, unde prof. dr. [...] i-a pus piciorul în ghips. Reîntors acasă, constată că era aşteptat de o Dacie neagră a Securităţii, care l-a transportat la C.C., unde era chemat de dictator. Înainte de a se prezenta la Ceauşescu, trece prin Biroul Operativ, unde este informat de către ofiţerii acestuia despre situaţia din capitală, precum şi de sinuciderea gl. Milea. Pe culoar şi intrând în cabinetul 1 - Ceauşescu îi spune calm: "Preiei comanda armatei... tocmai acum ţi-ai rupt piciorul ...”
De la 09:30 până către orele 130:0, în ziua de 22 decembrie 1989, M.Ap.N. era condus de grupa operativă a M.St.M. Într-un fel, între orele 08:30 şi 13:30, conducerea armatei a fost lipsită de comandă (în sensul de ministru). Apoi a urmat o perioadă de dezorientare datorită vidului în conducerea politică cu care era obişnuită de 40 de ani.
La orele 11:30 pe fondul situaţiei create, Nicolae Ceauşescu a proclamat „stare de necesitate” pe întreg teritoriul ţării. Gl.lt. Ilie Ceauşescu adjunct al ministrului apărării naţionale, rămas singur în funcţia cea mai mare la M.Ap.N., a transmis la orele 11:45 nota telefonică nr.37 prin care se ordona tuturor unităţilor militare aplicarea măsurilor prevăzute pentru starea de necesitate, precum şi precizarea: „... Se vor executa numai ordinele Comandantului Suprem”.
Ordinul transmis nu a fost pus în aplicare, ca urmare a blocării lui prin revenirea în minister a gl. Eftimescu şi apoi a gl. Stănculescu, care a dispus anularea notei telefonice anterioare şi transmiterea notelor telefonice nr. 38 .şi 39. (orele 13 - 13:30). Între timp, sfătuit de Stănculescu care "luase deja măsuri şi a chemat elicopterul pentru fuga lui Nicolae Ceauşescu... a fost însoţit până la Snagov de Manea Mănescu şi Emil
Bobu."(Declaraţie Tudor Postelnicu).
În timp ce cuplul prezidenţial urca cu liftul spre platformă pe acoperiş, revoluţionarii au pătruns în sediu reuşind să întrerupă reţeaua electrică, determinând astfel blocarea liftului între etajul 6 şi 7. Numai intervenţia aghiotanţilor a făcut posibilă scoaterea lor din lift şi continuarea ascensiunii.
Dar despre chemarea elicopterului a declarat şi gl. Vlad, existent la acea oră în sediu: "Elicopterul a fost chemat de gl. Stănculescu. Stănculescu l-a salvat pe Ceauşescu de furia mulţimii" (declaraţie Iulian Vlad).
[...] Concomitent cu fuga lui Nicolae Ceauşescu pe calea aerului, deşi era pregătită şi varianta subterană şi terestră, s-a realizat pătrunderea manifestanţilor în sediu. Primii civili ajunşi sus pe terasă au prins momentul decolării sub ameninţarea a sute de pistoale automate.
Fuga pe calea aerului a cuplului prezidenţial a captat atenţia mulţimii către acest eveniment, permiţând astfel ca pe căile subterane să fie retrase forţele ce asigurau paza cuplului, după ce în prealabil mulţi dintre aceştia au abandonat armamentul ce-l aveau în primire.
După îndepărtarea elicopterului, dar şi pe timpul aterizării acestuia pe acoperişul clădirii, s-a încercat forţarea uşilor cu o basculantă, fără rezultat şi ca atare s-a procedat la spargerea geamurilor şi pătrunderea prin efracţie în interior".
Ce a însemnat Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989
Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989 a fost compusă din două comisii înființate de Senatul României, prima existând din 1990, iar scopul declarat a fost acela de a afla adevărul despre Revoluția din 1989.
Prima comisie a activat în perioada 1990-1992, sub conducerea senatorului FSN Sergiu Nicolaescu, iar a doua comisie a activat în perioada 1992-1996, conducător fiind, inițial, senatorul PNȚCD Constantin Ticu Dumitrescu, iar după demisia acestuia, senatorul Valentin Gabrielescu.
.
