Poate v-ați întrebat cum de un bugetar pe viață, precum Liviu Dragnea, și-a permis un domeniu imobiliar întins pe 3 străzi. Povestea a început în 2002 când a permis, din postura de șef al județului Teleorman, privatizarea Tel Drum în favoarea unor prieteni dragi lui.
În acest prim episod nu ne vom referi însă la procesul de privatizare în sine ci la o schemă financiară care a permis inginerii financiare care ar stârni invidia oricărei structuri ilicite, pe plan mondial.
Așadar, în doar câțiva ani, pe lângă Tel Drum mai erau și alte companii afiliate. Erau controlate de prieteni vechi dar și de fiul lui Liviu Dragnea, Valentin: Salcia SA, Gransiloz SRL, Nutrelo Group, Ludikom SRL, cu active de zeci de milioane de lei cumpărate însă cu doar câteva zeci de mii de lei. Diferența ? Folosită la altceva.
Rețeaua de firme mai folosea la ceva. Contracta credite în beneficiul acționarilor, inclusiv pentru Valentin Dragnea, erau garantate cu activele de milioane ale firmelor, după care nu se mai achitau.
Băncile erau nevoite astfel să-și acopere pierderile cu bunurile cesionate de giranți, adică de firmele amintite mai sus: utilaje, terenuri sau mijloace de transport.
Au rezultat active imobilizate în valoare de mai multe milioane de lei. Pesemne însă că nu mai conta, scopul „patronilor” nefiind afacerile „la vedere”.
În august anul trecut, procurorii și polițiștii au percheziționat 80 de locații în legătură cu acuzații de evaziune fiscală în valoare de aproape 40 milioane de lei numai la firma Salcia SA.
Printre bănuiți, exact Valentin Dragnea și Ilie Dragne. Două personaje cheie în ingineria pe care v-am prezentat-o la început.
Documentul este atașat în format pdf în galeria articolului și poate fi accesat aici.
