Profesorii au voie să facă meditații cu elevii, iar la ora actuală nu există nicio deosebire între meditațiile cu elevii de la clasă ai profesorului respectiv și cei de la alte clase sau școli.
"Legislația din domeniul învățământului nu conține până în acest prevederi pe acest subiect. În proiectul de cod etic, supus dezbaterii publice în luna decembrie, există o referire la acest subiect", precizează reprezentanți ai MEN.
Concret, cei de la minister indică o prevedere din proiectul de cod etic care le interzice dascălilor să ofere meditații contra cost, cu proprii elevi, prin constrângere. Pentru a se aplica, aceste prevederi ar trebui să intre în vigoare mai întâi, iar acest lucru s-ar putea întâmpla anul acesta.
Așadar, din perspectiva Legii educației nr. 1/2011, profesorii sunt liberi să facă meditații cu elevii, neexistând prevederi legale care să pună sub semnul întrebării legalitatea, moralitatea sau etica acestor lecții particulare. Totuși, aspectul mai important este cel legat de fiscalizarea acestor venituri.
Potrivit informațiilor oferite de cei de la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), în 2015, doar 569 de cadre didactice și-au declarat veniturile din meditații, iar în 2014, doar 571, în contextul în care sistemul românesc de învățământ cuprinde aproximativ 220.000 de cadre didactice la nivel preuniversitar, potrivit unui studiu publicat în 2015 de Institutul de Științe ale Educației.
Profesorii trebuie să se autorizeze la Registrul Comerțului
Veniturile din meditații sunt încadrate de organele fiscale la categoria veniturile obținute din activități independente, potrivit Codului fiscal. Cea mai practică soluție pentru meditatori ar fi deci înființarea unei persoane fizice autorizate (PFA) cu acest obiect de activitate.
Pentru aceasta, profesorul meditator trebuie să se înregistreze și să se autorizeze la Oficiul Național pentru Registrul Comerțului (de la 1 februarie 2017, taxele percepute de Registru pentru înființarea acestor entități au fost eliminate, așadar înregistrarea este gratuită).
În urma acestei autorizări, meditatorul intră oficial în rândul contribuabililor care plătesc impozit pentru activitățile independente. Impozitul pe care meditatorul trebuie să-l plătească este stabilit prin raportare la venitul net anual și se determină fie pe baza normelor de venit, fie în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit Codului fiscal. Alegerea unuia dintre aceste două sisteme se face la momentul în care se depune la organul fiscal competent declarația de venituri și cheltuieli anuale estimative.
