Oamenii de ştiinţă caută soluţii pentru oraşe rezistente la tsunami
Pe 29 septembie 2009, un cutremur cu magnitudinea de 8 pe scara Richter a lovit Samoa şi Samoa Americană. 20 de minute mai târziu, satele au fost inundate de patru valuri tsunami, cu înălţimi între patru şi şase metri, ajungând chiar şi la 1,5 kilometri pe uscat.
O cercetătoare de la Universitatea Notre Dame a urmărit efectele unui scenariu asemănător, devastatorul tsunami din decembrie 2004, din Oceanul Indian. Valul a înghiţit comunităţi întregi la doar câteva minute după cutremur.
Mary Beth Oshnack a lucrat împreună cu un inginer civil, Tracy Kijewski-Correa, la modificarea unui hotel în Thailanda care suferit daune după ce a fost lovit de valuri.
Aceasta descoperit că s-au făcut foarte puţine cercetări cu privire la impactul valurilor tsunami şi că există două soluţii, una care implică ridicarea unor structuri verticale în interiorul zonelor inundabile pentru ca populaţia să se poată adăposti la înălţime şi blindarea comunităţilor cu mici ziduri, din lemn sau aluminiu, care să reducă forţele valurilor tsunami.
Într-unul dintre experimentele realizate s-a descoperit că aceste mici ziduri pot deflecta un tsunami, reducând energia valului şi forţa exercitată asupra structurilor de pe uscat.