Lelia Munteanu: Preşedintele Trump, entertainer-ul agenţilor CIA
"Ultima parte a discursului rostit de preşedintele Trump în faţa a 400 de agenţi CIA, la sediul central al Agenţiei, din Langley", scrie Lelia Munteanu, în ziarul Gândul.
Prima vizită şi primul discurs oficial (în afara celui de la inaugurare, rostit cu o zi înainte, la care face dese şi polemice referiri), în calitate de preşedinte în exerciţiu al Americii şi comandant suprem al forţelor armate.
Promisiunea din final, de a reconstrui clădirea CIA renunţând la coloane, a făcut deja obiectul unor exegeze aberante, autorii lor considerând că Trump a folosit o metaforă îndrăzneaţă prin care a vrut să transmită că va demola aşa-numita coloană a cincea a Agenţiei, care ar face – din interior – jocul unor puteri străine.
Dacă îi urmăriţi discursul veţi observa că nu are profunzimi metafizice. E pur şi simplu un exerciţiu de captare a bunăvoinţei realizat de un entertainer care şi-a pierdut mult din acurateţea şi bruma de substanţă de altădată.
Şuvoiul de superlative se scurge în continuare.
PREŞEDINTELE STATELOR UNITE: ”Cred că această formaţiune (personalul CIA, n.m.) e pe cale să fie una dintre cele mai importante din această ţară, capabilă să ne ofere siguranţă, capabilă să ne facă din nou câştigători, capabilă să rezolve toate problemele. Avem atât de multe probleme interconectate câte nici nu gândim, dar interconectate la un soi de dezastru şi groază pe care l-a produs acest grup de oameni bolnavi (ISIS, n.m.). Vă pot spune doar că sunt alături de voi o mie la sută. Iar motivul pentru care voi sunteţi primii la care m-am oprit este că, aşa cum ştiţi, am un război în desfăşurare cu presa. Sunt (ziariştii, n.m.) printre cele mai lipsite de onestitate fiinţe umane de pe Pământ. (Râsete şi aplauze). Şi ei au făcut în aşa fel încât să sune ca şi când eu aş fi avut un conflict cu comunitatea de informaţii. Am vrut să vă fac să înţelegeţi că motivul pentru care sunteţi prima mea oprire este exact opus – exact. Iar ei să înţeleagă, de asemenea, asta. Explicam despre numere. Noi am făcut un lucru ieri la speech. V-a plăcut tuturor speech-ul? (Aplauze). Am oferit analize bune. Avem un câmp compact de oameni. I-aţi văzut. Mă trezesc în dimineaţa, deschid una dintre reţele (reţelele media, n.m.) şi îmi arată un câmp gol. Mi-am zis: aşteaptă un minut, am rostit un discurs. Mă uitam în jur – păreau un milion, un milion jumate de oameni. Ei (ziarişii, n.m.) au arătat o zonă în care practic nu era nimeni. Şi au zis: Donald Trump n-a performat bine. Am spus: stătea să plouă, ploaia ar fi trebuit să-i sperie şi să-i împărştie, dar Dumnezeu S-a uitat în jos şi a zis: nu vom lăsa să plouă peste speech-ul tău! De fapt, atunci când am început, mi-am spus: o, nu! În primul rând, am fost lovit de câteva picături. Şi mi-am zis: o, asta e rău de tot, dar vom răzbate. Însă adevărul e că s-a oprit imediat. A fost minunat. Si apoi s-a arătat, într-adevăr, soarele. Apoi am plecat şi a turnat imediat după ce am plecat. A turnat! Dar, ştiţi, e ceva uimitor, pentru că am avut – părea – sincer, părea ca un million şi jumătate de oameni. Orice ar fi fost, a fost! (...)”.
Donald J. Trump o ţine aşa, preţ de câteva penibile minute, contrazicând presa (care ar fi scris că n-au fost decât 250.000 de oameni) şi ameninţând-o, finalmente, că va plăti scump pentru asta.
PREŞEDINTELE STATELOR UNITE: “(...) Am mai avut ceva interesant ieri. În Biroul Oval e o frumoasă statuie a Dr. Martin Luther King. Mie mi se întâmplă să-mi placă, de asemenea, Churchill. Winston Churchill. Cred că multora dintre noi ne place Churchill. Nu e din ţara noastră, dar are multe a face cu ea. Ne-a ajutat. Aliat adevărat. Şi, aşa cum ştiţi, statuia lui Churchill a fost scoasă – bustul. Şi, aşa cum probabil aţi citit, prim ministrul ne va vizita în scurt timp (Theresa May, n.m.). Ei (cei din administraţia Casei Albe, n.m.) –au întrebat dacă mi-ar plăcea sau nu să mi-l aducă înapoi (e vorba despre bustul lui Churchill, n.m.). Am spus: absolut!, însă până una alta avem un bust al lui Churchill. Deci, un reporter de la revista Time – şi am fost pe coperta lor de vreo 14-15 ori, cred că avem recordul tuturor timpurilor în Time Magazine!. De pildă, dacă Tom Brady (ucător celebru de fotbal American, n.m.) e pe copertă, apare o singură dată, pentru că a câştigat Super Bowl sau ceva, adevărat? (Râsete). Eu am fost deja de 15 ori anul ăsta. Nu cred că e un record, Mike (Mike Pompeo, la data când Trump se adresa CIA încă nevalidat de Congres, astăzi şef al Agenţiei) care poate fi depăşit vreodată. Eşti de acord? Ce crezi? Dar am să vă spun ce au spus ei – a fost foarte interesant – că Donald Trump a dat jos bustul, statuia lui Martin Luther King. Şi statuia era fix acolo. Însă era un cameraman în faţa ei. (Râsete). Deci, Zeke – Zeke de la Time – a scris o poveste despre cum am dat statuia jos. N-aş fi făcut niciodată asta, fiindcă am un imens respect faţă de Dr. Martin Luther King. Dar asta e despre cât de necinstită e presa. Acum, marea poveste: retractarea a fost – unde? A fost un rând? S-au deranjat ei s-o facă? Spun asta pentru că iubesc onestitatea. Îmi plac relatările oneste. O să vă spun, în final – cu toate că o s-o spun când veţi permite intrarea miilor de oameni care ar au încercat să vină aici – că suntem pe cale să vă obţinem o încăpere mai mare. (Aplauze). S-ar putea să vă obţinem o incintă mai mare. Ştiţi? Poate, poate va fi construită de de cineva care ştie să construiască, şi nu vom avea coloane. (Râsete). Înţelegeţi? (Aplauze). Scăpăm de coloane! Nu, am vrut doar să vă spun că vă iubesc, vă respect. Nu respect pe nimeni mai mult. Veţi face o treabă fantastică! Şi vom începe din nou să câştigăm, iar voi veţi duce greul. Deci, vă mulţumesc tuturor foarte mult Aplauze. Vă mulţumesc, sunteţi minunaţi! Vă mulţumesc tuturor foarte mult. Distracţie plăcută! Mă voi întoarce. Mă voi întoarce! Mulţumesc”.