Cercetătorii americani: Francofonia, factor-cheie în radicalizarea jihadiștilor
Valorile politice și culturale franceze joacă în mod paradoxal un rol-cheie în radicalizarea islamistă, afirmă doi cercetători americani care au studiat mișcarea extremistă sunnită pe plan internațional, ceea ce ambasadorul Franței în SUA contestă cu vehemență, potrivit AFP.
Recentele atentate de la Bruxelles, precedate de cele de la Paris în ianuarie și noiembrie 2015, "ilustrează un adevăr tulburător: pericolul pe care îl reprezintă jihadiștii este mai mare în Franța și Belgia decât în restul Europei", consideră William McCants și Christopher Meserole, de la Brookings Institution, un centru prestigios de studii americane, scrie Agerpres.
De fapt, "oricât de bizar ar putea să pară, patru din cinci țări care au înregistrat cele mai mari rate de radicalizare în lume sunt francofone, dintre care primele două în Europa", relevă cei doi cercetători într-un articol intitulat 'The French Connection' ("Filiera franceza") publicat joi de revista Foreign Affairs.
"Acest text nu are niciun sens metodologic.Este o insultă la adresa inteligenței. De la Proust la Daesh (acronimul arab pentru gruparea jihadistă Statul Islamic)?", a reacționat ambasadorul Franței în SUA, Gérard Araud, pe contul său personal de Twitter. "Belgia este în proporție de 45% francofonă. Cultura sa politică este sensibil diferită de cea a Franței", a spus el.
Cei doi autori ai studiului spun ca au cercetat contextul originii străinilor care au alunecat spre jihadism pentru a ajunge la această concluzie "surprinzătoare" : primul factor nu este ca ei să provină dintr-o țară bogată sau nu, ori dintr-o țară educată sau nu; primul factor nu este ca ei înșiși să fie bogați sau nu, ori să aibă acces liber la internet sau nu. Primul factor este, potrivit lor, că ei provin dintr-o țara francofonă sau care a avut franceza ca limbă națională.
Explicația pe care o avansează ei se rezumă la trei cuvinte: "cultura politică franceză".
"Abordarea franceză a laicității este mai incisivă decât, să zicem, abordarea britanică. Franța și Belgia, de exemplu, sunt singurele două țări europene care au interzis integral portul vălului islamic în școlile publice", consideră McCants și Meserole.
Cei doi autori pretind că se bazează pe numărul de jihadiști raportați la populația musulmană din țările studiate. Astfel, spun ei, "pe cap de locuitor musulman, Belgia produce în mod semnificativ mai mulți luptători străini decât Regatul Unit sau Arabia Saudită".
Autor al cărții 'The ISIS Apocalypse' cu privire la Statul Islamic, William McCants este un specialist recunoscut în lumea islamică în cadrul Center for Middle East Policy (Centrul pentru Politica Orientului Mijlociu), specializat în implicarea Statelor Unite în această regiune. El de altfel oferă consiliere Departamentului de Stat al SUA cu privire la aspectele extremismului religios.
El și Meserole insistă de asemenea asupra unui punct important: interacțiunea între ratele de urbanizare și șomajul la tineri. Când rata de urbanizare este de 60% — 80%, cu o proporție de tineri fără loc de muncă între 10 și 30% , atunci apare o presiune a extremismului sunnit. Or, aceste cazuri se observă mai ales în țările francofone, susțin ei.
Ca rezultat, unele periferii ale Parisului, Molenbeek (Belgia) sau Ben Guerdane (Tunisia) generează proporțional un număr "extrem de important" de candidați la jihad.
În fața acestui amestec de cultură politică franceză, urbanizare și șomaj al tinerilor, William McCants și Christopher Meserole conchid că se ajunge la o "ipoteză" pe care ei o dezvoltă astfel. "Presupunem că atunci când există proporții mari de tineri fără loc de muncă, unii dintre ei sunt înclinați spre delincvență. Dacă ei trăiesc în orașe mari, ei au ocazii mai multe să întâlnească oameni care îmbrățișează o doctrină radicală. Și când aceste orașe sunt în țări francofone, având o concepție virulentă despre laicitate, atunci extremismul sunnit apare mai seducător", argumentează ei.