Laurențiu Botin: Vine Paștele! Unde căutăm Lumina?
Din nefericire, reperul mental pe care fiecare din noi îl asumă, Paștele, va fi o experiență nouă pentru români. Una traumatizantă, Lumina pe care o aduceam în casă în noaptea de Înviere reprezenta victoria noastră asupra întunericului. Acum, când mersul la biserică este interzis, întunericul parcă îl percepem mai mult, mai dens, mai negru chiar decât este.
Văd de câteva zile tot mai mulți formatori de opinie care cer deschiderea bisericilor de Paște. Argumentul, acela că la magazine ne îmbulzim, cu mască sau fără, de ce nu am sta la fel în curtea bisericii măcar? Probabil că așa vom face. În ciuda regulamentelor și a fricii de coronavirus. Dar dacă, întreb, în cele două săptâmâni până la Paște situația din România va escalada spre alarmant? Preoții au scos icoanele făcătoare de minuni în procesiuni stradale, lucru rar întâlnit în vremuri normale, bisericile, chiar și cele din mânăstiri s-au adaptat, transmit live slujbele, dar parcă nu e îndeajuns. Românul, popor eminamente credincios, vrea la biserică. Să ia Lumina, să o ducă la morții dragi sufletului său, apoi să o aducă acasă. Dacă îi iei asta, i-au luat fundamentul brumei de speranță pe care o are acum. Căci, iată, din ce în ce mai mulți oameni sunt deznădăjduiți în aceste zile. Spaima îi cuprinde încet încet, gândurile despre viitor nu au decât vectori care duc la cum ne plătim datoriile, ce punem pe masă și ce-o fi cu locul de muncă. Nimic frumos, nimic care să-ți dea speranță. Paștele pentru credicioși e ca o ablație ritualică, curățenia pe care o simți după ce Lumina ți-a cuprins casa și sufletul este unul din sentimentele de care avem nevoie pentru a continua.
Și reperul mental este important. După Paște am să fac aia sau cealaltă. Autosugestia ne-a transmis, ani după ani, imboldul necesar să facem. Indiferent care era această asumare, reperul mental ne motiva. Acum, dacă Paștele este la fel ca acest lung șir de zile de sâmbătă și duminică, acel ceva special va dispărea. Poate vom devaliza din nou magazinele, poate că gospodinele vor găti multe feluri, poate că ne vom aduna în jurul mesei, însă nu vom fi toți. Iar Lumina, în orice formă va veni ea în casa noastră, va fi o palidă strălucire a ceea ce era odată. De ce am scris despre asta acum? Pentru a da răgaz celor care citesc să mediteze. Ce facem? Ignorăm avertismentele și mergem la biserică sau așteptăm lumina în casă?
Dumnezeu e Lumină! Dacă-l primim în casa noastră, suntem salvați!