Laurențiu Botin: Tupeu de șmecher al statului
Tupeul unor funcționari ai statului depășește orice limită. Știți probabil că mulți din cei așezați în spatele unor birouri sau ghișee se cred zei atotputernici, în pixul lor stă izbăvirea pentru cetățeanul sufocat de desele drumuri pentru o adeverință că nu ai nevoie de adeverință.
Despre belferii de la CNCD, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării se vorbește rar, cam de două ori pe an. În rest, amorțirea din această instituție este literă de lege. De la un consilier cu aproape 4000 de ron salariu, până la șefii mari, cei care sar de 11.000, la care se adaugă și alte speze, organigrama CNCD se ocupă de, vaaai. discriminare.
În aceste zile, campionii statului pe labele din spate au ieșit să amendeze ei persoane publice care au încălcat nu-ș ce norme din capul lor. Pe listă, președintele Iohannis, acuzat de activiștii UDMR că le-a spus bună ziua în maghiară cu...ironie. Te umflă râsul, dacă nu ar fi ceva mult mai grav. Boardul CNCD, numit politic, a reușit performanța să stabilească o formulare simplă de salut drept insultă din tonul vocii. Adică belferii au reușit prin ani grei de psihanaliză să-și dea seama de nuanțe. Tâmpenie mai mare și mai cucuiată nu am văzut. Adevărat zic, instituția, înființată atunci când ne chinuiam să aderăm la UE și cumva impusă de oficialii europeni, are poate o menire. Să pedepsească derapaje grave. Dar ironia? În plus, CNCD-ul a reușit contraperformanța de a-l ancheta și pe Dragnea, aflat acum la mititica, pentru declarații făcute anul trecut. Suntem în mai 2020! Altă speță de funcționărime, numită pompos diplomați, este așezată tot pe criterii de cumătrie politică în diverse ambasade din lume. La loc călduț, cu diurne babane și pensii speciale, diplomații trai nineacă se întrec în a găsi metode de a face viața grea românilor care apelează la serviciile lor.
Crizele migranților economici din Germania din aceste zile sunt relevante pentru non-combatul trupei marelui ziarist Hurezeanu. Două luni aceștia s-au făcut că nu văd apelurile disperate ale românilor batjocoriți. Apoi, odată cu desantul ministrului Muncii, au scos și ei capul de la cutie. S-au făcut că le pasă. Așa s-a întâmplat anul trecut și în Italia, presa din România bubuia cu povești despre românii sclavi din sud, iar consulii tăceau. Au fost cumva schimbați din funcții? Nu, poate pentru că stlele de pe umeri le asigură perenitatea. Mai sunt și alte tipuri de mâncători de bani de la stat pe degeba. Despre ei, mai târziu.