Arina Delcea: Șșșșt! Să nu ne audă magistrații

Șșșșt! Ați spus ceva? Ați apucat să gândiți? Să vă puneți o mie de semne de întrebare? Să retrăiți poate ce s-a întâmplat atunci în piață? Să revedeți cu mintea, cu sufletul imaginile care ne-au făcut părul măciucă? Să fiți frustrați, nedumeriți, furioși? Să vă simțiți singuri, neînțeleși, abandonați? Vă vine să vă faceți repede bagajele și să fugiți de patria care vă ignoră? Hii! Oare ați apucat să și comentați toate astea cu vreun prieten? Sau ați scris ceva despre asta pe vreo rețea de socializare? Grav! Tăceți acum! Prin astfel de gânduri și, mai ales, prin verbalizarea lor cu tupeu de cetățean, afectați independența justiției. Voi nu știți că hotărârile judecătorești nu se discută?

Bine, adevărul este că nu sunteți singurii în eroare. Ați văzut că președintele țării i-a cerut ministrului Justiției să explice ce s-a întâmplat acolo. Ministrul Justiției a cerut Consiliului Superior al Magistraturii să analizeze. Magistrații l-au ignorat, firește. Ministrul ne spune să avem răbdare să vedem motivarea, că sigur înțelegem mai bine cum de s-a ajuns aici. – Mă întreb de ce se mai obosesc să redacteze motivarea deciziei, că oricum n-avem voie să gândim cu voce tare. - De pe margine social-democrații, care au scos atunci România în stradă, trag semnale de alarmă. Ce fac ăștia de la putere? Pun presiune pe judecători atunci când o decizie nu le convine politic. Și mai ce? Afectează independența justiției. Evident! Mai sunt și alții. Jurnaliști, de pildă, care spun cam același lucru. Mi-a atras atenția că, întâmplător, cei care îi critică pe liberali, USR-iști și pe președinte că își arată uimirea și dezamăgirea cu privire la decizia de clasare a dosarului 10 august sunt și jurnaliști care au petrecut ore la televizor exprimându-și fără echivoc stupefacția atunci când au citit motivarea unei decizii a unei judecătoare din Brăila, în urmă cu două săptămâni și ceva. Mai țineți minte: judecătoare a decis să-l scoată din arest preventiv și să-l lase în arest acasă pe cel care era cercetat pentru că ar fi sechestrat și violat o adolescentă. Spunea magistratul că faptele sunt reprobabile, dar nu într-o așa măsură încât să genereze rumoare socială de amploare, să ducă la proteste în presă... „Uluitor. Cutremurător”. Și alte epitete erau folosite chiar de jurnaliștii sau comentatorii ăștia, care cereau și măsuri urgente. S-au luat. Femeia a fost suspendată din funcție de CSM până când Inspecția Judiciară vine cu un raport complet în urma cercetării disciplinare. Cum? Păi independența justiției? Să se pună așa o presiune pe judecători?! Este inadmisibil. Sau nici asta nu se comentează? Dublul standard la noi nu se pune decât dacă eventual se petrece în aceeași zi și prea bate la ochi.

Noi, oamenii vorbelor. Noi, jurnaliștii, care, mai presus de orice, avem o datorie uriașă față de cei care ne ascultă. Noi, care am primit darul ăsta al împărtășirii, al oferirii cu respect și cu empatie, cu emoție. Noi, jurnaliștii, nu avem cum să nu comentăm deciziile instanțelor de judecată.

Noi, românii bătuți, deși țineam mâinile ridicate în semn de pace. Noi, care ne-am adunat în piață să schimbăm în bine. Noi, care am scandat cu speranță. Noi, care am plecat umiliți. Noi, românii, care mai primim și acum o palmă, la câțiva ani distanță. Nu. Nu putem să nu comentăm deciziile instanțelor de judecată. Nu am mai fi oameni. Asta nu are a face cu respectarea lor.

P.S. În 10 august 2018 legile justiției ne-au scos în stradă. Nu știu cum de nu și-au dat seama magistrații sau politicienii, în funcție de baricadă, că nici asta nu prea e ok. Dacă îi influențăm pe parlamentari să dea legi care nu ne lezează demnitatea, nu ne sfidează logica? Tot un fel de presiune este. Și vorbim de proiecte care, după ce devin legi, sunt aplicate de instanțele judecătorești. Șșșșt!