Sfântul Grigorie Decapolitul a fost adus în București după 250 de ani

Moaștele întregi ale acestui Sfânt, făcător de minuni, vindecător de boli și apărător al dezastrelor naturale : secetă, cutremure, foamete. Moaștele vor rămâne, spre închinare, pe baldachinul special amenajat, la Biserica Icoanei până luni 2 Martie la ora 20.00

Manifestările vor continua astăzi cu Vecernia săvârșită de la ora 17.00 de Preasfințitul PărinteTimotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, care va conduce de la ora 18.00 Pelerinajul „Lumina Ortodoxiei”, în jurul Parcului Icoanei.

În timpul procesiunii, preoții și mii de credincioșii vor purta în mâini lumânări aprinse și vor cânta imnuri bisericești iar un detașament al Poliției Locale a Primăriei Sectorului 2 și al Diviziei Civice Voluntare, în uniforme de gală, vor purta în mâini torțe aprinse, creând o atmosferă cu totul specială.

După procesiune, pe scena special amenajată în Parcul Icoanei vor avea loc cîntări bisericești specifice Postului Mare, interpretate de Corala Protoieriei Sector II Capitală, și vor fi citite rugăciuni.

Duminică 01.03.205 după Sfânta Liturghie săvârșită pe un podium special amenajat în curtea Bisericii Icoanei, de către Preasfințitul PărinteTimotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Sfintei Arhiepiscopii al Bucureștilor credincioșii din majoritatea bisericilor și mănăstirilor din Capitală, vor participa la un pelerinaj în jurul Parcului Icoanei, cu icoane în mâini.

Slujba de oficiere a icoanelor purtate de credincioși va fi săvîrșită pe scena din Parcul Icoanei de către Preasfințitul PărinteTimotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Sfintei Arhiepiscopii al Bucureștilor

Duminica Ortodoxiei

În fiecare an prima duminică din Postul Mare se numește Duminica Ortodoxiei. Această sărbătoare a fost stabilită în anul 843 când prima duminică din Postul Mare a căzut în data de 11 martie. Atunci s-a sărbătorit victoria credinței ortodoxe asupra tuturor ereziilor care au tulburat viața Bisericii, multe sute de ani.

Ultima erezie care a fost condamnată la sinodul al VII-lea ecumenic din 787 a fost erezia iconoclastelor. Această erezie a făcut mult rău Ortodoxiei pentru că datorită luptei împotriva icoanelor, acestea au fost distruse, prin ardere, în piețele publice după ce erau smulse din biserici sau din casele credincioșilor. Din păcate, hotărârile sinodului al VII-lea ecumenic au putut fi aplicate abia în anul 853 când bisericile precum și casele credincioșilor au fost din nou împodobite cu icoane. Totodată s-au condamnat din nou toate ereziile care eu existat în Biserică de la începutul istoriei ei.

Biserica Ortodoxă este mama noastră duhovnicească. Ea ne naște spiritual prin Sf. Botez, ea ne hrănește și crește cu hrană duhovnicească și ea ne oferă posibilitatea de a dobândi viața fericită în veșnicie. 

De aceea considerăm că Duminica Ortodoxiei este sărbătoarea mamei noastre duhovnicești. Ortodoxia însăși este o sărbătoare permanentă. Ea este izvor de bucurie, care nu vine din trăirea unei plăceri, ci din trăirea cu Hristos. 

Credința ortodoxă ne ajută să vedem ceea ce este dincolo de realitatea fizică, fără a nesocoti realitatea fizică. 
În acest sens, un element reprezentativ al ortodoxiei este icoana ortodoxă care ne pune în legătură cu lumea spirituală,  lumea de dincolo de limitele fizice deși ea este un obiect fizic. Ca și fotografia unei persoane dragi plecată din lumea aceasta, icoana este o punte între noi și cei plecați în lumea sfinților și a sfințeniei. Toate icoanele au pe lângă chipul fizic și aura lor spirituală, reprezentând tărâmul sfințeniei. În acest mod cinstirea icoanelor în Duminica Ortodoxiei este eșezată în mod fericit. 

Credința ortodoxă este credința iubirii jertfelnice a omului ca prelungire a iubirii jertfelnice a lui Hristos, de aceea să ne străduim să trăim în iubire jertfelnică și să fim bucuroși și mândri că suntem fii ai Bisericii Ortodoxe.

Sf Grigorie Decapolitul

Sfantul Grigorie Decapolitul era de loc din Isauria - Asia Mica, grec de neam, nascut in secolul al VIII-lea. Din tinerete, renuntand la casatorie, s-a dus la manastire si a ajuns calugar desavarsit. Apoi, pe vremea iconoclasmului, a marturisit despre sfintele icoane in multe cetati: Bizant, Isauria, Roma si Tesalonic. La batranete s-a urcat singur pe Muntele Olimpului si a sihastrit acolo in mari si grele nevointe, in ispite si lupte de la diavoli. Apoi, imbolnavindu-se de hidropica, a coborat din munte si s-a savarsit la Constantinopol, in secolul al IX-lea. Cuviosul Grigorie, zis si Decapolitul, a fost preot, mare pustnic si nebiruit aparator al sfintelor icoane. Oricand era gata sa-si dea si viata pentru ele.

Pentru sfintenia vietii lui, l-a proslavit Dumnezeu cu neputrezirea trupului si cu darul facerii de minuni, atat in viata, cat si dupa mutarea sa.

 Dintre minunile Sfantului Grigorie Decapolitul

Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul s-au aratat de la inceput facatoare de minuni, mai ales vindecari de boli si izbaviri de grele cumpene si primejdii. Batranii satelor, calugarii si, in ultimii ani, calugaritele din partea locului, marturisesc ca aici veneau tot felul de bolnavi din imprejurimi si din alte regiuni ale tarii si, dupa rugaciuni facute la moastele Sfantului Grigorie, se vindecau de suferintele lor.

Una din cele mai mari minuni savarsite de Cuviosul Grigorie este faptul ca, cu rugaciunile lui, sute de ani a fost crutata Manastirea Bistrita Olteana de pustiire, de foc, de daramare, de tot felul de primejdii. Atat ea, cat si vietuitorii acestui sfant lacas au fost paziti de marile nenorociri care au bantuit peste alte manastiri.

Apoi, cu rugaciunile Sfantului Grigorie, aici s-a dus o viata duhovniceasca deosebita, de adevarati calugari si schimnici. Prezenta moastelor Sfantului Grigorie era permanent un ajutor, un indemn si, in acelasi timp, o obligatie morala de traire adevarata, dupa Sfanta Evanghelie, de sporire si crestere in Duhul Sfant. Manastirea Bistrita a dat, de-a lungul celor cinci veacuri de existenta, calugari cu viata sfanta, duhovnici renumiti, stareti mari si ierarhi numerosi in trecutul Bisericii romanesti.

In anul 1913, la 15 august, de hramul Manastirii Bistrita, a fost adusa la moastele Sfantului Grigorie o femeie tanara, paralizata de ambele picioare. Era de loc dintr-un sat nu departe de Ramnicu Valcea. Statuse deja in spital 6 luni, dar fara nici un rezultat. Rudele au asezat-o mai intai la Sfintele Daruri, apoi au inchinat-o la sfintele moaste, au trecut-o pe sub racla, i s-a facut Sfantul Maslu si a fost dusa din nou acasa.

Dupa trei saptamani, femeia a revenit la Sfantul Grigorie, insa de data aceasta mergea pe picioarele sale, ca sa-i multumeasca pentru minunea facuta cu dansa.