Cauza morţii e cam aceeaşi la toată lumea: se opreşte circulaţia sângelui către creier, care astfel nu mai este oxigenat. În aproximativ 10 secunde îţi pierzi cunoştinţa, dar mai durează câteva minute până la moarte, iar experienta în sine depinde de împrejurări, scrie revista New Scientist.
De exemplu, cei care se îneacă au câteva secunde în care încearcă să se menţină la suprafaţa apei şi să respire. După ce se scufundă cu totul încearcă să-şi ţină respiraţia, dar asta nu poate dura decât cel mult 90 de secunde. Dacă ajutorul nu vine, victima inhalează apă, încearcă să scuipe, tuşeşte şi iar inhalează apă. Simte o arsură în piept, apoi urmează o senzaţie de linişte şi calm, primul semn că urmează să-şi piardă cunoştinţa.
Cu dureri în piept începe şi infarctul însoţit de respiraţie greoaie şi alte simptome uneori foarte vagi. Dacă victima nu ajunge la spital, inima se opreşte de tot şi în maxim 10 secunde îşi pierde cunostinţa, iar în câteva minute este moartă.
În cazul unei hemoragii puternice poţi să mori în câteva secunde dacă sângerarea vine din artera aortă sau în câteva ore dacă sângele curge dintr-un vas mai mic. La început victima se simte slăbită, respiră rapid şi are o stare de anxietate însoţită de sete puternică. Când a pierdut doi litri de sânge din cei cinci, începe ameţeala, starea de confuzie, apoi îşi pierde cunoştinţa. Dacă doare sau nu depinde de ce anume a provocat sângerarea, potrivit unica.ro.
În schimb, decapitarea, oricât de urât ar suna, produce o moarte rapidă şi fără dureri, atâta timp cât lama respectivă e ascuţită. Mai înspăimântător e faptul că, potrivit experimentelor pe animale, victima îşi păstrează starea de conştienţă timp de câteva minute după ce capul s-a despărţit de trunchi.
Când cazi de la înălţime, instinctul te îndeamnă să faci efortul de a ateriza în picioare. Este şi cea mai sigură aterizare, chiar dacă poate duce la fracturi ale coloanei şi pelvisului. O căderea în cap înseamnă moarte aproape instantanee, dar tot asta se întâmplă şi când cazi culcat. Cei care au supravieţuit unei căderi de la înălţime spun că timpul parcă s-a oprit în loc şi s-au simţit concentraţi la maxim, foarte atenţi să cadă în picioare.
