Rechinii sunt considerați niște pești "fosile vii", niște exemple de excelență în inginerie a naturii și ucigașii perfecți care nu au avut nevoie să-și modifice semnificativ, prin procesul de evoluție, caracteristicile de la apariție și până în prezent.
Conform biologilor, sistemele respiratorii ale rechinilor, alimentate de niște branhii specifice, foarte eficiente, ar fi identice în prezent față de cum erau acum 400 de milioane de ani, perioadă din care datează cele mai vechi urme fosilizate ale acestor pești. O fosilă descoperită recent însă infirmă această teorie.
Astfel, conform studiului publicat în revista Nature, biologii au ajuns la concluzia că este posibil ca rechinii să-și fi dezvoltat sistemul respirator prin branhii după ce acest pas evolutiv a fost deja făcut de peștii osoși. Această fosilă descoperită recent reprezintă cea mai veche fosilă a unui pește cartilaginos din care se păstrează și sistemul respirator. Acest pește cartilaginos avea un sistem de branhii mai asemănător peștilor osoși decât celui al rechinilor.
Această descoperire răstoarnă teoria clasică privind perfecțiunea rechinilor și indică faptul că acești pești cartilaginoși și-au dezvoltat sistemul respirator actual după ce au făcut-o peștii osoși, considerați mai evoluați. Structura care susținea aceste branhii primitive ar fi avut, de asemenea, un rol esențial în evoluția fălcilor puternice, caracteristice rechinilor.