Pe la începutul secolului XX, când Constanţa era un oraş în plină dezvoltare, în zona plajei denumite apoi „Trei Papuci” se aflau casele ultimilor colonişti veniţi să muncească în Portul Constanţa. În vremurile mai recente, oamenii au început să identifice cu acelaşi nume o plajă din oraş aflată mai la nord.
Conform volumului „Poveştile Mării Negre”, scris de Cristian Cealera, una dintre familiile stabilite aici era venită din Oltenia. Bărbatul muncea ca docher în port, iar familia avea un copil, Ghiţă, de aproximativ 12 ani. Povestea este o adaptare, spune autorul, după Petre Covacef.
Băiatul s-a împrietenit rapid cu Hasan, copilul unei familii de turci care locuia în acelaşi cartier mărginaş al oraşului.
„Puştiul musulman era însă infirm din naştere, având un picior beteag, pe care nu putea călca, aşa că, pentru a merge, avea nevoie întotdeauna de o cârjă. Odată intrat în apă însă, Hasan devenea un înotător straşnic, gata să se ia la întrecere cu oricine. Cei doi băieţi fugeau adesea de acasă şi mergeau să se scalde pe plaja izolată, de la marginea cartierului, acolo unde rar ajungeau alţi oameni”, scrie Cristian Cealera.
Hasan a reuşit destul de repede să-l înveţe să înoate pe Ghiţă. Astfel că, într-o dimineaţă şi-au lăsat papucii cu talpă de lemn (galenţi) pe nisip şi au intrat în mare. Doar că, o furtună teribilă s-a pornit brusc, iar vijelia l-a prins pe Ghiţă destul de departe de ţărm.
„Curentul mării capricioase era prea puternic pentru micul oltean neobişnuit cu valurile. Hasan a înotat zdravăn, încercând să îşi ajute prietenul. Au luptat împreună cât au putut, dar Marea cea Neagră era furioasă şi rea în acea zi şi dorea cu încăpăţânare să îşi ia tributul uman, acel sacrificiu de care de mii de ani are nevoie, pentru a putea redeveni apoi liniştită”, adaugă autorul.
Cei doi copii au fost înghiţiţi de apele mării, iar după un timp, pe nisip, nişte tineri au găsit trei papuci abandonaţi, scrie adevarul.ro.
