În această noapte are loc cea mai spectaculoasă ploaie de stele. Perseidele pot fi observate de pe tot teritoriul României, de la miezul nopții și până dimineața.
Cel mai bun loc pentru a admira ploaia de stele este locul cel mai întunecat, departe de lumina artificială a orașelor.
Fenomenul de stea căzătoare este dâra luminoasă de pe cer este lăsată de o particulă care aprinde aerul, când intră în atmosfera Pământului. Particula de praf cosmic care arde în atmosferă se numește meteoroid, iar pietroiul care uneori cade pe Pământ se numește meteorit. Toate aceste particule de praf vin de la o cometă, care, când trece pe lângă Soare, sublimează și praful cosmic prins în nucleul înghețat este eliberat în spațiu.
Cea mai bună perioadă de observare este după miezul nopții, până dimineața. Anul acesta, Luna nu va deranja observațiile.
Mic ghid de observare cu ochiul liber
Fenomenele astronomice se urmăresc cel mai bine din locurile cu cer curat, lipsit de lumini parazite. Așa că din orașele mari nu se pot observa mulți meteori. Cel mai bun este un loc la țară sau la munte. Este bun și un loc de observații aflat la marginea orașelor mari. Cei ce vor observa din zonele cu cer curat vor putea vedea maxim 100 de meteori pe oră. Cei ce observa din orașe vor vedea 10-20 de meteori pe oră.
Pentru a vedea meteori nu aveți nevoie de un instrument astronomic. Vă trebuie ceva pe care să stați întins, un sac de dormit sau un șezlong. Vă mai trebuie îmbrăcăminte groasă, deoarece nopțile de august sunt destul de răcoroase. Pentru a vedea cât mai mulți meteori, este nevoie să priviți cerul măcar o oră. Cu cât observați mai mult timp, cu atât vedeți mai mulți meteori. Desigur, uneori este binevenită o pauză scurtă pentru dezmorțire.
Vechi de 2.000 de ani
Predicțiile spun că se vor vedea maxim 100 de meteori pe oră, în condiții ideale, însa în mod normal se vede cam jumătate din numărul estimat. În timpul maximului perseidelor se poate vedea cam un meteor pe minut.
Curentul de meteori al Perseidelor este cel mai cunoscut, de populația întregului Pământ, dintre toți curenții majori de peste an, atât datorită faptului că el a prezentat de-a lungul timpului o activitate regulată (fiind observat de cel puțin 2000 de ani), cât și pentru simplul motiv că perioada sa de activitate îndelungată oferă condiții ideale de observare pentru cei din emisfera nordică. Este unul dintre cei mai dinamici curenți meteori, datorită trecerii, în 1992, a cometei-părinte, Swift-Tuttle, la periheliu - punctul cel mai apropiat de Soare - ocazie cu care s-a produs o intensificare a activității. Frecvența meteorilor a fost de 400 pe oră în 1991 și 1992, apoi a scăzut la circa 100 pe oră în 1999.
