Există o istorie a unui monah care vieţuia odată într-o mînăstire în care cinci fraţi îl iubeau iar unul îi grăia împotrivă. Din cauza acestui singur frate care îi făcea supărare, monahul a plecat la altă mînăstire. Dar şi aici, erau opt fraţi care îl iubeau, dar doi care îi grăiau împotrivă. Şi atunci el a fugit într-o a treia. Dar aici, dacă şapte îl iubeau, se aflau cinci care nu-l aveau la inimă. Pornindu-se el acum spre a patra mînăstire, a cugetat pe cînd mergea pe cale: „Pînă cînd voi tot fugi din mînăstire în mînăstire? Pacea nu o voi afla nicăieri în lume. Mai bine mi-ar fi mie să cîştig sfînta răbdare.”
El a luat atunci o bucată de hîrtie şi a scris cu litere mari: „Voi îndura toate pentru dragostea Domnului şi Dumnezeului meu lisus Hristos.” Cînd a intrat în cea de a patra mînăstire, a văzut că acolo doar unul îl iubeşte, pe cînd toţi ceilalţi îi sunt împotrivă. Dar cu răbdare el a îndurat toate jignirile. De cîte ori cineva îl ocăra, el scotea acea bucată de hîrtie şi citea: „Voi îndura toate pentru dragostea Domnului şi Dumnezeului meu lisus Hristos.” Şi aşa, cu răbdare el a îndurat toate insultele în acea a patra mînăstire, pînă cînd toţi fraţii au început să-l iubească, iar el a rămas acolo pînă la moartea lui.”
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net.
