Ziua Națională Constantin Brâncuși - lucruri mai puțin cunoscute despre sculptorul român

Personalitate marcantă în mișcarea artistică a veacului al XX-lea și unul dintre cei mai mari sculptori ai acestei perioade, Constantin Brâncuși face parte dintre artiștii de seamă care au modificat gândirea plastică, având o contribuție esențială în transformarea sculpturii tradiționale în sculptură modernă.

Criticul de artă Mircea Deac amintește, în volumul "Constantin Brâncuși" (Editura Meridiane, 1966), de cuvintele unuia dintre biografii artistului, David Lewis, care spunea că "dintre sculptori, Brâncuși a fost primul care a făcut o ruptură radicală cu trecutul imediat. (...) Formele sale simple, liniștite, ieșite din comun, totuși pregnante și aproape abstracte, reflectă o serie de atitudini creatoare care au devenit fundamentale în dezvoltarea artei plastice moderne".

Constantin Brâncuși - Foto: Profi Media

Inițiativa instituirii unei zile dedicate marelui artist român a aparținut scriitorului Laurian Stănchescu, președinte al Fundației Ideea Contemporană, care, încă de la 2 februarie 2015, a solicitat, printr-o scrisoare publică adresată președintelui Klaus Iohannis, Puterii și Opoziției, și transmisă AGERPRES, să declare Ziua Națională Constantin Brâncuși, pe data de 19 februarie: "Vă cer în numele memoriei lui Constantin Brâncuși să declarați ziua de 19 februarie "Ziua Națională Constantin Brâncuși" ". În opinia sa, ziua de naștere a sculptorului Constantin Brâncuși, 19 februarie 1876, "este înscrisă în Calendarul Culturii Universale ca o dată biblică, se năștea cel care avea să fie "Patriarhul și Părintele Sculpturii Moderne", "Titanul din Hobița", Constantin Brâncuși, gorjeanul care ne-a dus în universalitatea lumii și ne-a înrudit cu Dumnezeu".

Propunerea legislativă privind instituirea acestei zile a fost inițiată de mai mulți parlamentari, care, în expunerea de motive, publicată pe site-ul www.cdep.ro, susțineau că declararea datei de 19 februarie drept "Ziua Brâncuși" - sărbătoare națională legală lucrătoare, reprezintă "o reparație morală față de refuzul și umilirea sculptorului de către statul român atunci când a vrut să doneze toată opera sa poporului nostru". "Constantin Brâncuși ne-a dus în universalitatea lumii făcând din națiunea română o mitologie. Drept urmare, este datoria noastră pentru a nu fi mai prejos de omagiul pe care îl aduce lumea contemporană lui Brâncuși să declarăm ziua lui de naștere sărbătoare națională. (...) Această inițiativă onorează spiritul nostru și în același timp arată dragostea și recunoștința noastră față de valoarea lui Brâncuși".

La 16 iunie 2015, propunerea legislativă a fost respinsă de Plenul Senatului, în calitate de primă Cameră sesizată, după ce Comisia pentru cultură dăduse un raport de respingere, motivând că "a institui prin lege o nouă sărbătoare națională, în condițiile în care există deja o Zi a Culturii Naționale în cadrul căreia pot fi omagiate toate personalitățile culturii române, ar putea duce lucrurile în derizoriu". Câteva luni mai târziu, însă, la 4 noiembrie 2015, proiectul legislativ a fost adoptat de Camera Deputaților, în calitate de for decizional, iar la 27 noiembrie 2015, legea prin care data de 19 februarie a fost declarată Ziua Brâncuși ca sărbătoare națională a fost promulgată de președintele Klaus Iohannis. Potrivit Legii nr. 305/2015, autoritățile administrației publice centrale și locale pot organiza și/sau sprijini logistic și material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile.

Cine a fost Constantin Brâncuși

Născut la 19 februarie/2 martie 1876, la Hobița, județul Gorj, Constantin Brâncuși a urmat Școala de Arte și Meserii din Craiova (1894-1898), Școala de Belle-Arte din București, pe care a absolvit-o în 1902, apoi a plecat spre Paris, unde a luat concursul de admitere la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts și a lucrat în atelierul lui Antonin Mercié. A fost angajat de Rodin ca practician, dar nu a rămas aici mult timp, convins fiind că "La umbra marilor copaci nu crește nimic" ("Rien ne pousse a l"ombre des grands arbres"), notează site-ul centrulbrancusi.ro. Și-a închiriat un spațiu pe strada Montparnasse, unde și-a amenajat propriul atelier.

Constantin Brâncuși a lăsat posterității o operă impresionantă, de o mare complexitate tematică, lucrările sale numărându-se, în prezent, printre marile creații artistice ale lumii. Încă din primul an de studenție, respectiv în 1898, lucrarea sa "Bustul lui Vitellius" obține "mențiunea onorabilă", în 1900 "Capul lui Laocoon" îi aduce artistului medalia de bronz, iar "Studiu", din 1901, câștigă medalia de argint. Beneficiind de sprijinul doctorului Dimitrie Gerota, în perioada următoare (1900-1902), realizează "Ecorșeu", un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, operă distinsă cu o medalie de bronz și folosită, ulterior, în școlile românești de medicină. A realizat apoi bustul medicului Carol Davila, care avea să fie așezat în curtea Spitalului Militar Central din București, în 1912, reprezentând singurul monument public al lui Brâncuși din București, potrivit site-ului www.crestinortodox.ro. În 1907, realizează, în atelierul său din Paris, "Sărutul" (1907), temă ce avea să fie reluată de mai multe ori până în 1940, când finalizează "Poarta sărutului", amplasată în Parcul Central din Târgu Jiu. Tot în 1907, a primit comanda unui monument funerar pentru cimitirul din Buzău, lucrare pe care o va numi "Rugăciunea".

După 1908, Brâncuși dă o nouă expresie sculpturii, originală, proprie lui, preocupare ce va fi strâns legată de alegerea materialului în care lucrează. Într-un timp relativ scurt, artistul elimină detaliile din sculpturile sale, făcând trecerea către o artă sintetică, intelectualistă, cu forme aproape abstracte. În această evoluție a artei sale se înscriu lucrări precum "Muza adormită", "Sărutul", "Cumințenia pământului", "Domnișoara Pogany", "Prințesa X" sau "Pasărea măiastră". Vorbind despre "Muza adormită", Mircea Deac amintește de pictorul belgian Michel Seuphor, care scria, în "La peinture abstraite" (1962), că "A fost începutul unui lucru când Brâncuși, plictisit de "a face cadavre" concepe "Muza adormită", care se transformă puțin câte puțin în ovoid simplu; a fost începutul unui lucru când nu era nimic."

Anul 1915 marchează o premieră în cariera artistului, primele lucrări în lemn: "Cariatide", "Fiul risipitor" și altele. A realizat apoi "Vrăjitoarea", "Himera", "Cariatidă" și "Adam" și primele versiuni în lemn ale "Coloanei fără sfârșit" (1918), așa cum îi plăcea artistului să o numească. În 1938, a finalizat ansamblul artistic din Târgu Jiu, alcătuit din "Masa tăcerii", "Scaunele", "Poarta sărutului" și "Coloana infinitului", închinat eroilor români care, la 14 octombrie 1916, au căzut în bătălia de la Jiu împotriva nemților.

Foto: Cumințenia Pământului - sursa Profi Media

După ce, în 1909, a expus lucrări atât la Paris, cât și la București, artistul organizează prima sa expoziție în America, într-o galerie de artă din New York, în anul 1914. În 1919, apare, la Paris, volumul "La Roumanie en Images", cuprinzând cinci reproduceri după operele sale. Brâncuși începe să-și expună lucrările în cele mai celebre galerii de artă din Franța, Anglia, America, Elveția și Olanda, fiind elogiat în numeroase publicații din întreaga lume. În 1931, a fost decorat, la propunerea lui Nicolae Iorga, cu ordinul "Meritul cultural pentru artă plastică". Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuși s-a desfășurat în toată măreția ei, din această perioadă datând operele din ciclul "Pasărea în văzduh", ciclul "Ovoidului", precum și sculpturile în lemn.

Cu toate că se bucura deja de recunoaștere artistică în lumea întreagă, Constantin Brâncuși și-a dus viața ca un simplu țăran român, sursa sa de inspirație fiind, de altfel, chiar elementul popular, folcloric, natural. Lucrările sale au o puternică încărcătură spirituală, provenită din viața satului românesc, artistul reușind să îmbine simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Brâncuși renunță la elementele secundare prezente până atunci în sculpturi, în favoarea evidențierii esenței lucrurilor. Este artistul care a asimilat în opera sa "toată istoria sculpturii pe care a dominat-o și a depășit-o", după cum remarca criticul de artă Mircea Deac, în volumul "Constantin Brâncuși" (Editura Meridiane, 1966).

Artistul a murit la 16 martie 1957, cu sufletul întristat pentru că nu se putea întoarce în țara natală, iar la 19 martie a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.