Nisipul clasic, care este un material argilos, capabil să rețină o cantitate de lichid cel puțin egală cu greutatea lui.
Acest tip de nisip formează bulgări grație granulelor de bentonită, care au proprietatea de a se lipi între ele când absorb umezeala. Doar că umezala odată absorbită degajă miros, iar litiera devine neigienică în scurt timp dacă nu este curățată frecvent.
Silicatul este un tip de așternut care conține silicat de soliu și este procesat cu apă și oxigen. Din această procesare rezultă granule mici, cu pori pe suprafață, care pot să absoardă o cantitate de lichid de până la 40 de ori mai mare decât propria greutate.
În cazul silicatului, cea mai mare problemă este legată de praful care se degajă după ce pisica folosește litiera. Și de faptul că mirosul nu mai este reținut după ce absoarbe cantitatea maximă de lichid. Pentru a contracara acest aspect, unii producători adaugă în compoziție bicarbonat de sodiu sau diverse dezodorizante.
”Nisipul pentru litieră poate conține mai multe ingrediente toxice. Unul dintre ele este argila bentonitică. Aceasta poate elibera în aer pulbere de siliciu cristalin care, pe lângă faptul că poate irita plămânii, este carcinogen”, potrivit Info Cons.
