Sărbătoare mare - 20 noiembrie - Cruce cu negru în calendarul ortodox

Sărbătorile zilei de 20 noiembrie - Înainte-prăznuirea Intrării în biserică a Maicii Domnului/ Sf. Cuv. Grigorie Decapolitul; Sf. Mc. Dasie; Sf. Ier. Proclu

Ortodoxe

Înainte-prăznuirea Intrării în biserică a Maicii Domnului;

Sf. Cuv. Grigorie Decapolitul; Sf. Mc. Dasie; Sf. Ier. Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului

Greco-catolice

Sf. cuv. Grigore Decapolitul; Sf. aep. Proclu al Constantinopolului; Sf. m. Dasius din Durostorum

Romano-catolice

Ss. Grigore Decapolitul; Edmund, rege

Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul este sărbătorit de Biserică în ziua de 20 noiembrie.
Sfântul Grigorie Decapolitul s-a născut într-una dintre cetățile Decapolisului, Irinopolis, în Asia Mică. Tatăl lui se numea Serghie și era un om robit de patimi. Mama sa, Maria, era însă "binecredincioasă, iubitoare de Dumnezeu și de fii", care, fiind rădăcină bună, a odrăslit pe acest mare sfânt. (Viețile Sfinților)

Sfântul Grigorie a avut parte de o bună educație și a manifestat o aplecare deosebită spre cele duhovnicești, frecventând biserica și studiind dogmele credinței. Mergea la biserică adeseori și asculta cu multă luare aminte Psalmii prorocului și împăratului David, prin care sufletul său se aprindea de dor dumnezeiesc. De multe ori, depărtându-se în loc liniștit, se ruga lui Dumnezeu.

A renunțat la căsătorie și a intrat în viața monahală.
Ajungând într-o mănăstire al cărei egumen era o rudenie a sa, Simeon, arhimandrit peste mai multe mănăstiri, tânărul Grigorie "primea învățăturile, sfaturile și îndemnurile către faptele bune, ale unchiului său, precum se așează pecetea pe ceara cea moale. Pentru aceea a sporit în scurtă vreme în faptele bune și în nevoințele monahicești.

Adică în ascultare, în smerenie, în dreapta judecată, în cunoștință, în răbdare, în blândețe, în dragoste către Dumnezeu și către aproapele și, în toate faptele bune, încât s-a făcut iubit tuturor fraților mănăstirii, care ca pe un înger a lui Dumnezeu îl socoteau. Iar fericitul Grigorie, cu cât se vedea cinstit de către toți, cu atât mai mult se smerea, în toate urmând lui Dumnezeu, Celui ce S-a smerit pentru noi, și ne-a învățat, zicând: Luați asupra voastră jugul Meu, și vă învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima". (Viețile Sfinților)

După un timp, Sfântul Grigorie a început a merge din loc în loc, venind în mijlocul credincioșilor și încurajându-i spre mărturisirea dreptei credințe în lupta pentru sfintele icoane. În această călătorie, în care s-a arătat și mare făcător de minuni, Sfântul Grigorie a trecut prin Efes, Enos, Hrisopole, Corint, ajungând până la Roma, unde a stat mai multă vreme.

În ultimii ani ai vieții, a rămas la o mănăstire aproape de Tesalonic, fiind hirotonit preot pentru felul în care își trăia viața. Se spune că sărăcia lui era apostolică și îmbrăcămintea evanghelicească, căci numai cu o haină proastă își acoperea trupul. Cu o astfel de petrecere trăind el, atât de mult și-a curățit sufletul și trupul de toate patimile, încât s-a făcut vrednic de preoție și a fost hirotonit preot, slujind Sfânta Liturghie cu inima zdrobită și cu duhul smereniei.

La Tesalonic s-a îmbolnăvit grav, și, așa bolnav și slăbit, a călătorit până la Constantinopol, unde a trecut la cele veșnice, fiind înmormântat la o mănăstire din oraș.
În 1453, când Bizanțul a căzut sub stăpânirea turcească, moaștele Sfântului Grigorie, întregi și neputrezite, au fost aduse în părțile Dunării. Auzind de minunile ce se făceau la aceste moaște, banul Țării Românești, Barbu Craioveanu, le-a cumpărat, în 1498, și le-a dus la Mănăstirea Bistrița (Râmnicu Vâlcea), ctitoria sa, unde se păstrează până astăzi.

* Sfântul Mucenic Dasie (Tasius) a fost soldat roman dintr-o legiune care staționa la Dunăre, la începutul secolului al IV-lea.
În acele vremuri, în timpul Saturnaliilor, o sărbătoare păgână renumită în Imperiul Roman, exista obiceiul să se aleagă, prin tragere la sorți, un rege al sărbătorii, care putea să petreacă după cum voia timp de treizeci de zile. După trecerea acestui timp, cel ales rege era sacrificat prin aruncarea în sus și străpungerea, în cădere, de săbiile ostașilor.

În timpul Saturnaliilor nu se muncea, aveau loc multe spectacole publice (curse, lupte, gladiatori, circ) și fiecare cetățean roman putea să-și dea frâu liber patimilor și poftelor.

Dasie, ostaș creștin, a fost ales prin tragere la sorți să fie rege al Saturnaliilor. El însă s-a socotit ostaș al lui Hristos și s-a împotrivit îndeplinirii acestui obicei. Pentru că nu a vrut să participe la sărbătoarea romană, Dasie a fost aruncat în temniță. După multe chinuri, la 20 noiembrie 304, Sfântului Dasie i s-a tăiat capul.

În cetatea Axiopolis (Cernavodă), Sfântul Dasie era sărbătorit de trei ori pe an, în acest loc fiind descoperită o basilică veche, unde acesta era pomenit alături de Sfinții Mucenici Chiril și Chindeu.

Moaștele sale au fost duse, mai târziu, la Ancola, în Italia, și așezate cu mare cinste în Biserica Sfântului Chiriac, unde se păstrează și astăzi. (surse: vol. "Viețile Sfinților"; www.crestinortodox.ro)