Scriitorul italian de limbă slovenă Boris Pahor, supravieţuitor al lagărelor de concentrare naziste pe care le-a descris în cărţile sale, a murit luni la vârsta de 108 ani, în oraşul Trieste, au informat medii italiene citate de EFE.
Scriitorul, exponent al limbii slovene vorbită în regiunea sa natală, parte din Imperiul Austro-Ungar în anul naşterii sale - 1913 -, a impresionat lumea literară cu romanul său autobiografic "Necropolis", în care a relatat ororile războiului şi ale lagărelor de concentare.
Pahor a fost un simbol viu al evenimentelor tulburi care s-au petrecut în nord-estul Italiei, fiind victimă a persecuţiei fasciste şi a deportării în lagărele de concentrare naziste. A scris doar în limba slovenă 30 de cărţi de ficţiune şi non-ficţiune, traduse în numeroase limbi străine.
În 2007 a fost recompensat cu Legiunea de Onoare franceză, iar în 2020 cu titlul de Cavaler al Marii Cruci (Ordinul de merit al Republiciii Italiene).
"Prin Boris Pahor pierdem un mare scriitor, un gigant al secolului al XX-lea, care a ştiut să relateze, cu măiestrie, luciditate şi fără jumătăţi de măsură, ororile lagărelor, deportările şi să condamne orice formă de totalitarism. Mă solidarizez cu durerea familiei sale şi cu numeroşii săi prieteni care azi au pierdut un punct de reper", notează într-un mesaj ministrul italian al Culturii, Dario Franceschini.
Născut la Trieste, Italia , la 26 august 1913, după ce a terminat școala primară slovenă la Trieste, și-a continuat studiile la seminarul italian de la liceul clasic din Koper și a absolvit în 1935. A studiat apoi teologia la Gorizia, dar a abandonat studiile după trei ani. Pentru ca în 1940 să fie recrutat în armata lui Mussolini și trimis în Abisinia, în nordul Africii. Pahor a povestit despre experiența din Africa și transformarea sa personală inspirată de întâlnirile cu lumea arabă și cu militarii în cronicile africane publicate în romanul din 1956, potrivit prezentării Academiei Slovene de Științe și Artă.
La începutul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat ca interpret militar într-un lagăr pentru ofițerii iugoslavi capturați și, în același timp, a început să studieze literatura italiană la Universitatea din Padova. După capitularea Italiei, s-a întors la Trieste în toamna lui 1943, ocupată de germani, și s-a alăturat frontului de eliberare. Pentru ca apoi să fie predat Gestapo-ului în ianuarie 1944. Astfel a ajuns în lagărele de concentrare. În aproximativ un an, Pahor a trăit în cinci lagăre de concentrare diferite, inclusiv Dachau și Bergen-Bergen, unde a rămas până la sfârșitul războiului. Unde s-a îmbolnăvit de tuberculoză, de care a reușirt să se vindece. Experiența tragică din lagărele de concentrare a fost adunată în romanul său autobiografic Necropolis (1967), volumul a fost de mai multe ori reeditat din cauza mărturiilor și scenelor șocante descrise.
Recunoştinţa Italiei pentru marele scriitor a venit destul de târziu. Romanul său "Necropolis" a aşteptat 30 de ani pentru a fi tradus în italiană, în 1997, ulteiror apărând și ediții în limba engleză. Apoi, abia în 2008 a fost publicat de o editură importantă, cu un prolog scris de Claudio Magris, care l-a catalogat drept una dintre capodoperele secolului al XX-lea, când Pahor avea deja 95 de ani.
În Italia doar mica editură Nicolodi a publicat cărţile sale, printre care "Il rogo nel porto" (2001), "La villa sul lago" (2002), "Il petalo giallo" (2004) şi "Una primavera dificile" (2009).
După naşterea Sloveniei independente, în 1992, Pahor a fost recompensat cu Premiul Preseren, cea mai înaltă distincţie culturală slovenă, potrivit agerpres.ro.
