Cunosc de ani buni povestea acestor falsuri, am și scris despre ele, dar textul respectiv nu-l mai găsesc, așa că încerc să-l reconstitui.
Îl pomenesc mai întâi pe Tiberiu Dăioni, poet suprarealist de talent, fost student și de ceva ani anticar inspirat. Mi-a procurat o mulțime de piese de mare valoare. Într-o bună zi mi-a propus să mergem să-i facem o vizită unui „coleg”, o figură pitorească din lumea interlopă a comerțului cu vechituri de soi. Locuia undeva pe lângă Gara de Nord, într-o casă cu curte, plină de tot felul de orătănii și acareturi. În casă, în mijlocul patului, trona o găină, unde își făcuse cuibar și cât am stat acolo s-a scăpat un ou în prezența noastră. Naturalia non sunt turpia, se zice. Nu?!
Gazda, cam oacheș și cu o logoree atractivă pentru un lingvist, avea la vânzare câteva cărți mai vechi, una m-a interesat, mi-a oferit-o la plecare din prietenie… Relația mea cu Tiberiu Dăioni era o carte de vizită ce trebuia onorată. Apucături de boier! Îl prindea bine și pe minoritar.
După o vreme Tiberiu al meu vine cu vestea chiar neplăcută și neașteptată a morții bietului om! Și cu povestea incredibilă: omul fusese victima mai sus numitului Adrian Năstase, ditamai prim ministru al României!
Pe scurt, lucrurile s-au petrecut astfel: amfitrionul nostru – al cărui nume nu mi-l mai aduc aminte, a aflat de pasiunea de colecționar de artă a numitului Adrian Năstase. Prin mijloacele inventivității sale de escroc de lux a făcut să ajungă la urechile guvernamentale zvonul că pe piață ar fi apărut în mare taină câteva desene ale marelui artist avangardist Victor Brauner. Așa au ajuns la amicul nostru agenții mobiliari năimiți să completeze colecția primului ministru.
Citește continuarea pe solidnews.ro.
