Paul Lăzărescu a murit la 5 decembrie, zi în care au decedat şi alte remarcabile personalităţi, cum ar fi Regele Mihai I şi Constantin Ticu Dumitrescu.
S-a născut la 6 februarie 1926, la Herţa. Din timpul facultăţii, fiind student la Facultatea de Litere, a fost preşedintele organizaţiei T.U.N.Ţ. din facultate şi secretar general al T.U.N.Ţ. Bucureşti.
El a fost unul dintre organizatorii ultimului mare miting anticomunist din 8 noiembrie 1945.
Lăzărescu a fost arestat în 1947 şi condamnat la un an închisoare prin sentinţa 412/26 martie 1948 pentru ”publicaţie necenzurată”, trecând prin penitenciarele M.A.I., Văcăreşti, Uranus şi Aiud. Eliberat la expirarea pedepsei, a fost rearestat la 15 august 1949.
A fost condamnat, prin sentinţa 979 din 19 octombrie 1950, în lotul T.U.N.Ţ. – din care mai făceau parte Ioan Bărbuş, Adrian Marino, Vasile Bourceanu, Victor Coconeti şi alţii -, la 7 ani închisoare.
În fişa de încarcerare, la descrierea pe scurt a ”infracţiunii” se nota: ”a fost membru în organizaţia subversivă manistă”.
