Criticul literar Nicolae Manolescu a murit sâmbătă, la vârsta de 84 de ani. Manolescu fusese internat vineri la Spitalul Elias din Capitală, în urma unui stop cardiac.
Nicolae Manolescu, critic, istoric literar și eseist, s-a născut la 27 noiembrie 1939, la Râmnicu Vâlcea. Mama sa, Sabina Apolzan (n. Manolescu), a fost profesoară de franceză, iar tatăl său, Petru Apolzan, profesor de filosofie, se arată în "Dicționarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, București, 2005).
A urmat gimnaziul la Sibiu, apoi cursurile liceale le-a început la Râmnicu Vâlcea. A absolvit liceul la Sibiu, după care a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București (1956-1962), cu o întrerupere în 1958 și 1959, când este exmatriculat din cauza dosarului, potrivit sursei citate. Și-a luat licența în 1962, și în același an a început o colaborare la ''Contemporanul''.
În 1963 și-a început cariera universitară, ca preparator la Catedra de Istoria Literaturii Române a Facultății de Filologie a Universității din București, devenind ulterior asistent (1964-1968), lector (1968-1989), apoi, după 1990, profesor la aceeași catedră. Lucrarea sa de doctorat - ''Contradicția lui Maiorescu'' - a fost susținută în 1974.
''Manifestată precoce, vocația de cronicar literar a lui Nicolae Manolescu se exercită constant vreme de trei decenii (1962-1992). Debutul survine în ''Contemporanul'', unde G. Ivașcu îi oferă cronica literară în primăvara lui 1962. Va continua s-o susțină până în 1972, când este titularizat cronicar la ''România literară'' de același G. Ivașcu (...)'' ("Dicționarul general al literaturii române", Editura Univers Enciclopedic, București, 2005).
Din 1990 a devenit directorul revistei ''România literară''. A renunțat la cronică, dar în perioada aprilie 1990-septembrie 1991 a semnat rubrica de analiză politică ''Ochiul magic''. Activitatea sa de critic s-a făcut prezentă în aproape toate publicațiile culturale ale vremii.
A debutat cu volumul ''Literatura română de azi. 1944-1964'', scris în colaborare cu Dumitru Micu (1965). Au urmat: ''Lecturi infidele'' (1966), ''Metamorfozele poeziei'' (1968), ''Contradicția lui Maiorescu'' (1970), ''Teme'' (vol. I-VII, apărute între 1971-1988), ''Introducere în opera lui Alexandru Odobescu'' (1976), ''Sadoveanu sau Utopia cărții'' (1976, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Academiei Române), ''Arca lui Noe'' (I-III, 1980-1983), ''Despre poezie'' (1987), ''Istoria critică a literaturii române'' (1990), ''Dreptul la normalitate. Discursul politic și realitatea'' (1991); ''Cărțile au suflet'' (1995); ''Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului'' (1999); ''Poeți romantici'' (1999); ''Teme'' (2000); ''Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu'' (vol. I-III, 2001); ''Cititul și scrisul'' (2002); ''Poeți moderni'' (2003); ''Lectura pe înțelesul tuturor'' (2003), ''Viață și cărți. Amintirile unui cititor de cursă lungă'' (2009).
