Antropocenul, era geologică pe care tot mai multă lume o asociază perioadei petrecute de omenire pe suprafaţa Pământului, va fi fără discuţie cea mai scurtă dintre erele de până acum. Perioada de glorie a omului se va sfârşi brutal în câteva sute de ani, o spun numeroase voci. Amprenta puternică pe care o lasă omul asupra planetei va conduce inevitabil la un colaps ecologic şi la o extincţie în masă a speciei umane. Cum va răbda Pământul tot acest calvar este întrebarea la care a încercat să răspundă New Scientist într-un dosar pentru care a stat de vorbă cu o serie de oameni de ştiinţă.
Fără combustibili pentru a susţine agricultura, umanitatea va da de belea. "O mulţime dintre lucrurile din jur vor dispărea, iar multe dintre aceste lucruri înseamnă în primul rând oameni", spune Tony Barnosky, palaeontolog la Universitatea din California. Întrebarea la care trebuie găsit însă un răspuns este dacă planeta va deveni în urma noastră un teritoriu întins şi complet steril.
Pentru un răspuns cât mai puţin fantezist, o privire la trecutul planetei este cea mai bună soluţie, iar cercetătorii ne arată că nici încălzirea globală, nici o extincţie în masă nu au fost străine Terrei de-a lungul timpului. Climatologii se uită cu atenţie la Paleocen-Eocen, o perioadă consumată acum 55 milioane de ani, când temperaturile au crescut cu 9 grade Celsius în doar câţiva mii de ani. E un scenariu pe care cei mai pesimişti îl au în vedere şi pentru ce urmează se se întâmple în vremurile noastre cu Pământul. În ciuda condiţiilor fie ele atmosferice, geologice sau de alt fel, sensibil diferite între cele două perioade comparate, acum 55 de milioane de ani nu s-a ajuns nici pe departe la extincţia în masă a speciilor. Referitor la zilele noastre, biologii mai conservatori sunt convinşi că vom asista însă la cea mai mare extincţie în masă, una care va deraia complet traiectoria evoluţiei.
Capacitatea destructivă a omenirii este subliniată şi de David Jablonski, a paleontolog la Universitarea din Chicago: "Suntem o furtună perfectă pentru biodiversitate. Nu că vânăm şi pescuim în exces. Nu doar schimbăm chimia atmosferei şi acidificăm oceanele. Nu doar răpunem cele mai mari animale. Facem toate aceste lucruri simultan". Cu toate acestea, Jablonski e optimist şi nu crede că omenirea e capabilă de o extincţie comparabilă cu cea mai radicală din istoria Terrei, petrecută în Permian, acum 250 de milioane de ani. La acea vreme, 96% din speciile marine şi 70% din cele terestre au dispărut cu totul.
O planetă post-Antropocen ar fi, în ochii lui Jablonski, una populată de animale sau plante mici, care se reproduc repede şi care au capacitatea de a exploata habitate potrivnice. "Va fi o lume a şobolanilor, a buruienilor şi a gândacilor", spune paleontologul. Cum vor pieri însă restul speciilor? "Prima dată ne vom descotorosi de speciile deja în pericol, după care se va trece la restul. Vom vedea dispărând specii precum ierbivorele africane, care azi par în afara oricărei primejdii", spune şi Barnosky.
O recuperare cât de cât completă a biodiversităţii după şocul provocat de extincţie se va produce rapid, din punct de vedere geologic, susţin cercetătorii, în câteva milioane de ani, chiar dacă pentru omenire intervalul este imens. Câteva milioane de ani, totuşi, se va resimţi un şoc destul de pronunţat. "Vom avea de-a face cu o biosferă rănită. Extincţia nu înseamnă doar înlăturarea unor organisme dintr-un ecosistem şi crearea unui climat pentru noi specii, care să se diversifice. Un colaps biologic înseamnă că până şi nişele dispar şi nu va fi cine să le înlocuiască", spune Kirchner.
Terra are suficiente resurse pentru a merge mai departe, este concluzia generală a specialiştilor, chiar dacă asta înseamnă câteva zeci de milioane de ani până când biodiversitatea răsare din nou. Oamenii nu vor mai face însă parte din noua ecuaţie.
Specia umană va dispărea. Planeta, nu
