SIMBOLUL CIFREI 13
Cifra 13 este atribuită în anumite culturi tradiţionale divinităţii însăşi. Unii o încadrează pompos la "legende urbane". În calendarul mayaş, anul avea 13 luni şi 13 zodii. În lucrările de numerologie această cifră apare investită cu următoarele semnificaţii simbolice: are proprietăţi purificatoare, reprezintă încercarea, suferinţa şi moartea – în sensul că distruge un înveliş material pentru a face trecerea la un nivel superior de existenţă. În Caballa numărul 13 este asociat Şarpelui, Dragonului, Satanei şi Criminalului, dar totodată în creştinism este atribuit Fecioarei Maria, a cărei menire este să zdrobească ţeasta Satanei. Este, de asemenea, numărul eternei reîntoarceri, al ciclicităţii, al spiralei, al perpetuei reînnoiri, care supune cosmosul unor permanente mişcări şi oscilaţii. Este simbolul unei fiinţe care îngenunchează în faţa tronului divinităţii: 1 în faţa lui 3. Deopotrivă reprezintă manifestarea binelui sau răului generatoare de putere – după Schwaller. Arcana desemnată în Tarot de cifra 13 este aceea fără nume, asociată cu "trecerea", "descompunerea", moartea, transmutaţia, echivalente simbolic etapei de "putrefacţie" din cadrul procesului alchimic. Al 13-lea capitol al "Revelaţiei" îi este dedicat Anticristului. Tot numărul 13 este cel care însumează persoanele prezente la Cina cea de taină: Iisus şi cei 12 apostoli; este atribuit magiei şi învăţăturilor oculte, nihilismului, lui Lucifer şi, în anumite interpretări, este considerat simbol al divergenţei, deviaţiei, distorsiunii. Însă, în culturile precreştine şi la grecii antici numărul 13 reprezintă, ca şi la precolumbieni, o cifră a plenitudinii: pitagoreicii îl concepeau ca octavă superioară a lui 4, interpretat de asemenea ca 12 + 1, caracterizat prin valenţe iniţiatice şi asociat cu o octavă muzicală cromatică. În mitologia egipteană, în Templul lui Osiris, 13 figurează ca simbol al eternei creaţii şi distrugeri a vieţii. Semnificaţiile sale sunt mult mai numeroase, dar mă voi opri aici cu înşiruirea lor.
CEASURI RELE
Ziua de marţi este considerată, alături de ziua de sâmbătă, ca fiind o zi cu trei ceasuri rele. Nimic magic la mijloc, ci totul provine de la o regulă folosită în astrologia orară, una din ramurile astrologiei generale. Se ştie că fiecare zi este împărţită în 24 de ore, numai că în astrologie, lungimea orelor – denumite "ore planetare" – nu este aceeaşi cu cea deja cunoscută de 60 de minute şi nu fiecare zi începe cu aceeaşi oră. Nu vă gândiţi la un ceas obişnuit care arată orele şi minutele, ci la un ceas special, care nu arată cifre, ci planete. Ziua – între răsărit şi apus – şi noaptea – intervalul orar de la apus la răsărit – sunt împărţite în câte 12 ore egale ca lungime, dar pentru că ziua şi noaptea au lungimi diferite pe parcursul anului – doar la echinocţii fiind perfect egale – cele 12 ore au, aşadar, dimensiuni diferite. De exemplu, vara, ora planetară diurnă este mai lungă decât iarna, iar ora planetară nocturnă este mai scurtă decât iarna. Fiecare zi a săptămânii începe la răsăritul Soarelui cu ora ce corespunde planetei guvernatoare a zilei respective. Ziua de marţi, în acest caz, începe la ora la care răsare Soarele, ca atare prima oră planetară a oricărei zile de marţi aparţine planetei Marte, care guvernează ziua respectivă. Pe parcursul celor 24 de ore, şapte planete diferite guvernează câte o oră, succedându-se de mai multe ori până la finalul zilei. Dintre cele şapte planete, Marte şi Saturn sunt considerate planete malefice, a căror simbolistică nu este întotdeauna pozitivă. Pentru că ziua de marţi este guvernată de Marte, iar ziua de sâmbătă de Saturn, se consideră că prima oră planetară a celor două zile din săptămână aparţine celor două planete negative, şi pe parcursul întregii zile vor mai exista şi alte două ore planetare marcate de energia celor două planete. Marţi, vor exista trei ore planetare patronate de Marte, iar sâmbăta – trei ore planetare guvernate de Saturn. În restul zilelor din săptămână vor exista câte două ore guvernate de cele două planete malefice, deci se poate spune că fiecare zi din săptămână are câte două ceasuri rele, numai că marţea şi sâmbăta există "trei ceasuri rele", adică trei ore planetare guvernate de cele două planete care aduc, de regulă, conflicte, neînţelegeri, piedici, probleme, eşecuri etc. Reţineţi, fiecare zi are câte două ore marcate negativ de Marte şi Saturn, dar faptul că marţea şi sâmbăta avem deja o oră în plus a generat ideea că trebuie să ne luptăm cu cele trei ceasuri rele de marţi şi sâmbătă. Că alături de marţi mai aşezăm şi simbolistica negativă a numărului 13, iată, avem un motiv de teamă în plus!