Salcia este nelipsită la sărbătoarea Floriilor, din satul tradițional. Salcia este sfințită la biserică, apoi este utilizată în gospodărie. Se punea salcie la ferestrele caselor, apoi se punea la icoane, în nici un caz nu se arunca.
Salcia este o plantă care se află în splendoarea ei tocmai în această perioadă și care substituie palmierii care nu se găsesc în spațiul nostru geografic.
După ce ramurile de salcie erau sfințite la biserică, mâțișorii erau împărțiți la oameni.
Un obicei întâlnit de Florii este ca persoanele sau copiii care nu au participat la slujba de la biserică să fie lovite, acasă, cu ramurile de salcie, de către cei care au fost la slujbă în timp ce se spune „Nu te pălesc eu, ci te pălesc mâțișorii ca să nu uiți că de azi într-o săptămână e Paștele“.
Sunt mai multe legende privind salcia și utilizarea acesteia în procesiunea de Florii. Una dintre legende povestește cum Maica Domnului, grăbindu-se spre locul unde era Fiul ei răstignit, a ajuns la malul unei ape curgătoare vijelioase. Acolo, ea s-a rugat la toate plantele din jur să o ajute să treacă apa, însă nici una dintre ele nu s-a îndurat de lacrimile ei, cu excepția salciei care și-a aplecat o creangă și a ajutat-o să treacă pe malul celălalt. În semn de mulțumire, Maica Domnului a hotărât ca ramurile de salcie să fie duse la biserică, în ziua de Florii.
Mai multe aici.
