Vă redăm mai jos interviul de excepție cu Anneli Ute Gabanyi:
Cum vedeți Revoluția din 1989?
Explicația pe care o găsesc pentru felul în care s-a derulat revoluția din România iese din dezvoltarea diferită pe care a avut-o țara.
Am văzut de la început că înainte de 1989 existau două elite care se luptau cu o furie una împotriva celeilalte, cum nu s-a întâmplat în celelalte țări. Prin felul în care s-a răsturnat dictatura lui Ceaușescu a venit la putere o elită care a ținut să readucă România de pe drumul ei de țară autonomă înapoi pe calea pro-sovietismului, numit reformismul lui Gorbaciov, un reformism dăunos.
Occidentul era de acord cu acest lucru. Ministrul de Externe al SUA, în 22 decembrie 1989, atunci când se pregăteau să intre în Panama, a semnalizat sovieticilor că n-are nimic împotriva intrării lor în România. Chiar Iliescu îi invita. Dacă nu ar fi fost generalul Gușe, care i-a spus omologului său, răspicat, că nu avem nevoie de niciun ajutor...
Am avut și înainte de 1989 două categorii de opozanți: cei ai sistemului comunist, care au ieșit în stradă, și cei care voiau ca numai Ceaușescu să fie înlăturat și să poată desfășura adevăratele valori ale sistemului comunist și, bineînțeles, înapoi la sovietici.
Există un interesant raport al unui cercetător de la Moscova, care în 1989 a scris textual: românii nu au prea mare contingență cu comunismul și nici cu lumea orientală. El vedea cel mai mare pericol dacă românii ies din pact și din Comecon. Se pare că sovieticii se așteptau la o revoltă a conducerii de atunci, militarii patrioți, care ar fi dus țara tot spre Occident.
Ce joc a făcut Victor Atanasie Stănculescu?
Stănculescu este un sfinx. Odată mi-a promis că-mi va răspunde la anumite întrebări în legătură cu lovitura de stat revoluționară din 1989, dar a evitat până acum.
Ce s-a întâmplat în 1989 s-a asemănat cu ce s-a întâmplat în 20 iulie 1944 în Germania. O parte a armatei pregătea o lovitură și pregătea și ca oamenii lor să fie automat în acele poziții dacă ei înlăturau anumite capete. Din păcate, Fuhrerul a fost rănit doar superficial și ei, săracii, au fost înlăturați.
Stănculescu a avut legătură cu toate părțile. A avut legătură și cu ungurii, care erau cei mai fideli susținători ai Moscovei. Ungurii cu rușii împotriva României. Așa că nu e nimic nou sub soare. El a fost în Ungaria în iulie 1989. Acolo s-a întâlnit cu personaje sus-puse și de la Moscova. Pe de altă parte, el a luat puterea și i-a dat-o lui Iliescu. Pe urmă s-a enervat pe generalul Nicolae Militaru, omul rușilor. Militaru a fost chiar cu un pas mai dur și înaintea lui Iliescu. Am impresia că Ion Iliescu a fost folosit ca o emblemă de acești oameni. Toți cei care conspiraseră cu rușii au revenit și au luat ei puterea. Stănculescu a uneltit ca ei să plece în 1990.
Acești oameni au rămas influenți până după puciul de la Moscova. Petre Roman a spus că din acei “teroriști”, care nu au fost în România în 1989, au mai rămas în românia până în septembrie 1991. Și sub acest aspect se poate conclude că mineriadele au fost făcute cu ajutorul unor persoane interesate ca România să nu se mai ridice.
Ce joc a făcut Iulian Vlad, fostul șef al Securității?
Putem să ne apropriem de adevăr, în acest caz, nu să-l știm. Aici am și eu semne de întrebare. El nu a vrut să se angajeze în niciun fel. Se pare că e adevărat cu retragerea trupelor chiar înainte ca Stănculescu să dea comanda armatei. Pentru ce a lucrat Militaru în principal?
O răscoală deturnată și activizată, ca să nu rămână în Brașov, 1987, trebuia să curgă sângă. În Timișoara, până la urmă, au fost agenți provocatori. Nu se știe din ce zonă. Noi știam despre acei turșiti în trening cu ochii albaștri și stele pe umăr. Mulți dintre cei care au plecat în România dinspre granița verde, cum se spune celei cu Ungaria, au fost antrenați în lagăre. Au intrat în România oameni pe care nu puteai să-i depistezi după limbă.
Care a fost rolul lui Laszlo Tokes?
El a fost folosit ca un catalizator, pregătit din timp. Laszlo Tokes, s-a adeverit, are și el câteva stele pe rever. El a avut un rol pe care l-a îndeplinit: de a ațâța mulțimile. Este interesant ca în toate țările est-europene s-a putut folosi autenticul sentiment național în aceste mișcări, care a dus la căderea sistemelor comuniste. Numai în România acest sentiment era deja utilizat de conducerea ceaușistă. De aceea, catalizatorul a fost reprezentantul unei minorități în România. Primul pas a fost ațâțarea și curgerea de sânge la Timișoara. Pasul 2 era întinderea acestui șuvoi revoluționar în Transilvania, unde, în decursul acestei revoluții, trebuia să aibă loc un război civil. Ne-a salvat, atunci, sentimentul uman atât la armată, cât și la Securitate. Era o capcană nemaipomenită.
Despre România actuală, ce ne puteți spune?
Anul 2015 a fost o catastrofă și din cauza unor mișcări de propagandă care s-au desfășurat la Bruxeles, chiar și din partea unor aleși români. Și criza economică a fost foarte grea. Românii au răbdat atunci măsurile de austeritate, însă acum, uite, România își revine, are potențial.
Despre Klaus Iohannis, este un patriot. Oameni l-au văzut cât e de sincer, nu am văzut politician atât de patriot astfel încât, la întâlnirile externe, spunea “my country, my people”. Oamenii au simțit acest lucru. Dacă acest experiment pe care l-a început cu această țară va avea succes, atunci el va reuși un lucru unic în Europa: o revoluție morală și ideatică. El țintește departe. Anul a fost pierdut, într-un fel, iar Ponta a făcut niște gafe în politica externă de nu-ți vine să crezi, fără simț de responsabilitate. Pe de altă parte, trebuie și poporul român să se învețe cu un președinte care nu acceptă decizii imorale, ci cu unul care respectă Constituția. Acum, eu sper ca și PNL să fie la înălțime. Și la următoarele alegeri, alegătorii trebuie să fie la înălțime. Pentru că însănătoșirea clasei politice se poate face numai așa.
