“Excelente,
Numele meu este Mirel Mircea AMARIȚEI și sunt deosebit de onorat pentru că ați acceptat invitația mea de a ne cunoaște prin această reuniune.
Este de la sine înțeles că orice candidat responsabil și serios, la înalta demnitate de președinte al României, are datoria de a se face pe sine cunoscut nu numai propriilor alegători, ci și reprezentanților statelor cu care România are relații diplomatice. Fiind un asemenea candidat serios și responsabil, iată-mă acum în fața dumneavoastră, cu obiectivul transparent de a vă expune crezul meu în ceea ce privește locul și rolul pe care Țara mea este destinată să îl ocupe și să îl joace pe scenele europeană, trans-atlantică și mondială.
România este o națiune europeană nu numai ca așezare geografică, dar și, mai ales, ca sistem de valori și cultură națională. Ca să îl parafrazez pe Tudor Arghezi, unul dintre marii poeți români, dispărut acum o jumătate de veac, asta înseamnă că, având România inclusă în ea, și Europa este mai bogată în valori și cultură continentală, decât ar fi fost dacă România ar fi aparținut altei lumi. Așa că eu, cetățeanul Mirel Mircea AMARIȚEI, cu cât sunt mai român, cu atâta sunt mai european. Deși mulți români și chiar mulți străini uită ori ignoră acest fapt, România nu este un simplu călător pe un vas numit Europa, un călător clandestin ori cu bilet la clasa a doua, ci este atat unul dintre constructorii acestui vas, cât și unul dintre membrii esențiali ai echipajului.
Este drept că, din rațiuni obscure, opuse intereselor generale, în ultimile două generații, prin liderii lor politici, românii s-au exclus ei înșiși din rolul de constructori ai edificiului european și s-au poziționat ca cetățeni de mâna a doua în propriul lor areal continental. Acest lucru este pe cale să se schimbe. Milioanele de români stabiliți în multe state europene demonstrează zi de zi că sunt cel puțin tot atât de activi și de creativi ca oricare alt cetățean al continentului, iar cele douăzeci de milioane de români din România sunt pe cale să le urmeze exemplul. Schimbarea aceasta va fi foarte vizibilă în rândul noilor lideri politici pe care românii îi vor alege pentru a le reprezenta interesele, năzuințele și aspirațiile la nivel național și european.
Declarând asta în fața dumneavoastră, nu fac altceva decât să vă garantez că orice atitudine am eu față de Europa și, prin extensie, față de orice stat al Lumii care împărtășește aceleași valori, care recunoaște aceleași drepturi și libertăți ale persoanelor și popoarelor, este o atitudine bazată pe incluziune, pe interese fundamental comune și pe o viziune unitară asupra viitorului nostru împreună.
În context, trebuie să vă mărturisesc și faptul că eu resimt orice încercare de ignorare, negare ori chiar de corupere a valorilor europene împământenite în cultura și civilizația românească ca pe un afront personal, ca pe o amenințare la însăși ființa națiunii mele. Vorbesc aici atât de amenințări și intenții ostile venite din afara culturii europene, dar și de asemenea încercări exersate de unii europeni, care cred că își pot clădi propria lor bunăstare și securitate pe seama sau împotriva bunăstării și securității românilor. De aceea, nu o să găsiți un apărător mai aprig al sistemului național și european de valori fundamentale decât cel ce sunt eu.
Anul acesta, noi, românii, am sărbătorit 70 de ani de când România s-a alăturat aliațior învingători în cel de-al doilea război mondial. Chiar dacă acest gest strategic s-a soldat cu intrarea României în sfera de influență și chiar de control direct a Moscovei comuniste, pentru 45 de ani, el este totuși o dovadă istorică a faptului că românii știu să lupte și să moară pentru libertate și pentru valorile europene, la care am revenit în primul moment când a fost posibil. Tot anul acesta am sărbătorit zece ani de când România este membru cu drepturi depline și cu obligații clare al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord – NATO. Suntem conștienți că aparteneța la cea mai de succes alianță militară din întreaga istorie a Europei este o confirmare a meritelor pe care poporul român le are, precum și o expresie a gradului de intelegere euroatlantică atins de Țara mea. Despre aceste aspecte vorbește și sângele zecilor de eroi români, căzuți în operații, sub stindardul NATO.
Când vorbim de NATO trebuie să vorbim de Statele Unite ale Americii, care, de 70 de ani încoace, participă activ și decisiv la asigurarea păcii și securității în Europa, prin puterea lor militară fără egal în Lume. În plus față de aranjamentele de securitate și de relațiile concertate cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, România a dezvoltat un parteneriat strategic cu Statele Unite. Acest parteneriat a fost pus doar parțial în valoare de administrațiile românești din ultimii ani, creându-se astfel dezechilibre serioase în relațiile bilaterale, România ajungând să fie mai degrabă un receptor de asistență de securitate strategică din partea Statelor Unite. Efortul propriu românesc în cadrul parteneriatului a fost, până acum, mult prea modest. Acest lucru urmează să se schimbe și el, odată cu schimbarea de leadership din România. Eu sunt militantul ferm al unor relații strategice cu Statele Unite bazate pe reciprocitate, pe satisfacerea intereselor comune și pe transformarea României dintr-un simplu receptor de securitate într-un partener credibil, previzibil și demn, capabil, în cadrul Alianței Nord-Atlantice, atât să își realizeze propria securitate cât și să contribuie efectiv și decisiv la securitatea statelor aliate și partenere.
România are convenite parteneriate strategice și cu unele state europene și este astăzi obligată de istoria recentă să își frunctifice mai bine aceste aranjamente de securitate și prosperitate. Dar, extrem de important este ca România să se poziționeze clar față de vecinii săi de la Răsărit, adică față de Republica Moldova și Ucraina, din punct de vedere al situației de securitate. Opțiunea mea este ca România să dezvolte o nouă arhitectură de securitate zonală, gândită special pentru aceste două state, bazată pe instrumente bilaterale sau trilaterale de sporire a încrederii, de cooperare și parteneriat, astfel încât să fie clar pentru întreaga comunitate internațională că România va fi întotdeauna o parte a soluțiilor de securitate zonale și niciodată o parte a problemelor cu care statele din zonă se confruntă în momentul de față, ori se pot confrunta în viitor.
În măsura în care asemenea demersuri vor fi încununate de succes, eu sunt convins că și celelalte state din Regiunea Lărgită a Mării Negre, inclusiv Federația Rusă și statele din Caucazul de Sud, vor dori să își clădească propria lor securitate pe modelul arhitectural propus de noi. Viziunea mea este ca, în următorii trei-patru ani, această regiune să devină una liberă de conflicte calde, reci ori înghețate, în care securitatea națiunilor să nu mai fie o problemă, ci o condiție indispensabilă a creșterii bunăstrii lor individuale și comune. Aceeași abordare constructivă o văd și pentru relațiile României cu statele din Balcanii de Vest.
Atunci când partidul meu Prodemo mi-a încredințat misiunea de a candida la președinția României, am primit ca mandat programul acestui partid, program ce are un caracter profund internaționalist, recunoscând toate marile probleme ale Planetei Pământ, de la globalizare ori atomizare și până la schimbările climaterice fundamentale. Nu o să vă citesc acum din acest program. L-am menționat aici doar pentru a vă garanta că îmi voi îndeplini întocmai mandatul, atunci cand voi fi în funcție.
Acestea sunt lucrurile pe care am ținut neapărat să le rostesc în față dumneavoastră. Desigur, nu am făcut-o într-un mod exhaustiv. Au rămas multe probleme mari și reale nemenționate de mine acum. Sunt însă încântat să vă răspund fiecăruia, pe măsură ce ne vom cunoaște mai bine și vom savura împreună din micile plăceri ale acestei seri.
Mulțumindu-vă încă odată pentru că ați acceptat invitația mea, vă invit acum să ascultăm un moment muzical de excepție și să ciocnim un pahar.”
Pe timpul intalnirii, participantii au avut ocazia sa ia parte la un moment artistic prezentat de tineri artisti sustinuti de membrii Partidului Prodemo.