".........Există înfrângeri și înfrângeri. Unele sunt „proaste”, inutile, cum a fost cea în fața Čepelovei, la Wimbledon, din altele, ca aceasta, în fața valoroasei Pennetta, Simona are ce învăța. Oameni buni, să nu uităm de unde vine Simona în această semifinală de Grand Slam – din „groapa” de astă-vară, când ajunsese să-i fie frică și de umbra ei și credea că anul acesta în tenis s-a încheiat pentru ea.
Iată că anul nu s-a terminat și cred că Simona Halep mai are în geanta ei cu ursulețul de toartă niște lucruri frumoase pentru noi!...
Ușoara tristețe de după meciul Simonei mi-a fost spulberată de victoria nepământeană a celeilalte italience, Roberta Vinci, împotriva „monstrului” Serena, care n-a mai fost sacru în seara asta. E prima dată când, deși îi înțeleg dorința de victorie, Serena mă enervează cu zbieretele la fiecare punct, chiar și pe greșeala adversarei, iar când greșea ea mai lipsea să se dea cu fundul de pământ. Roberta a răspuns la toate exhibițiile astea cu un zâmbet dezaprobator fin, ca o contessina, și cu un joc, cu un joc... – o încântare! A contrat bombele lui Williams cu un rever tăiat iscusit, în stilul Steffi Graf de acum 20 de ani, cu scurte splendide, din încheietură, cu „mână moartă” McEnroe style, a alternat loviturile înfășurate cu spin pe forehand cu „plătici” decisive, a ridicat nenumărate loburi unde îi era mai greu de lovit voinicei Serena.
O inteligență tactică fantastică a arătat această signora slăbuță și palidă. Am văzut o biruință a spiritului asupra materiei.
Finala Pennetta-Vinci e un triumf al tenisului în stare pură, care nu seamănă cu boxul.", este o parte din comentariul lui CTP.