De ajungi în satul Fereşti, la Poalele Munţilor Gutâi, opreşte-te şi pe
la gospodăriile din sat. Oamenii îţi vor deschide uşa cu dragă inimă.
Mirosul de fân, muzica şi straiele tradiţionale în care te întâmpină
localnicii te conving că merită să faci un popas.
"Turiştii care ne
calca pragul şi aleg să vină la noi în Maramureş îi întâmpinăm cu o
horincă de prune cu braţele deschise şi cu tot ce avem mai bun în
suflet", spune Ileana Rednic.
Timpul parcă a stat în loc acum 100 de ani. Ţoluri colorate, cergi din
lână, icoane vechi, ştergători şi oluri, deasupra uşii, toate îţi spun
poveşti despre moroşenii de altădată. Turiştii sunt musafiri de onoare,
aşa că gospodina casei are mare grijă de camerele de dormit. Patul îl
acoperă cu o lipidea, cum se spune la cearceaf, pe care
pune perne mari, împodobite cu făţăuri din bumbac.
"Le oferim o cină folclorică, aducem
muzicanţi, le arătăm tradiţia, îi ducem la fan, îi ducem să vadă ferma
cu animale, îi ducem în gospodării să vadă mulsul vacilor, stâna care
se face aici când e ocazia," spune gazda Ileana Rednic.
După-amiaza, ieşim la o plimbare cu căruţa, prin sat. Lăsăm în urmă
casele de lemn, unde femeile fac lână, pe băncile din faţă. Gazda ne-a
promis că ne duce într-un loc încărcat de amintiri.
O vâltoare adevărată! Muzica ei ne aduce aminte de obiceiurile străvechi ale femeilor moroşene.
"Aici în Maramureş, de mai bine de
o sută de ani, femeile după ce au făcut cergile le aduc la vânturat
pentru a fi mai dese", povesteşte o localnică.
La moara veche de 200 de ani, bărbaţii aduceau grâul sau porumbul.
