Un proiect care propune un autoportret de cititor, câştigătorul premiului Bourse Cioran

Leclair a debutat, ca jurnalist, devenind redactorul paginii literare a cotidianului "Infomatim", apoi al revistei "Quinzaine Littéraire". Este perioada în care, se arată în prezentarea de pe site-ul CNL, îşi construieşte "propriul pantheon", alcătuit din figurile lui Beckett, Faulkner, Bataille, Nietzsche şi Proust. După o perioadă petrecută în redacţia "Inrockuptibles", Leclair devine consilier literar la postul France Culture.

Nicolas Georges, preşedintele interimar al CNL, a acordat premiul scriitorului născut la Lille, pe 2 decembrie 1961.

"Nu este vorba de a constitui o bibliotecă ideală, de a face o alegere, pentru a reuni, într-un gest critic, cele mai frumoase cărţi pe care le-am citit, nici de a propune o întoarcere melancolică la lecturile fromatoare, ci de a livra o experienţă", îşi explică Leclair proiectul câştigător. "Este vorba, mai degrabă, de a căuta urmele cititorului care am fost (...), iar asta nu se poate face decât prin textele a căror lectură ne-a marcat", scrie autorul, în acest "autoportret al cititorului".

Bourse Cioran, creată din dorinţa partenerei de viaţă a lui Emil Cioran, Simone Boué, se acordă anual, din 2000, de către CNL, sub patronajul Ministerului Culturii din Franţa. Scriitorul laureat este astfel ajutat să-şi ducă la împlinire un proiect literar. Pentru a participa, autorii trebuie să scrie în limba franceză şi să fi publicat cel puţin un eseu, pe teme filosofice, literare ori politice.

Născut la Răşinari, în Sibiu, într-o familie de preoţi, Cioran urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În ultimul an de facultate, publică articole în periodicele "Calendarul", "Floarea de foc", "Gândirea", "Vremea" şi "Azi". În 1934, scrie "Pe culmile disperării", pentru care este distins cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi. Mai publică patru cărţi în ţară, înainte de a se stabili definitiv în Franţa, în 1936, când pleacă la Paris, cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti.

După 1945, scrie în limba franceză, în 1949 publicând, la prestigioasele Ediţii Gallimard, "Precis de decomposition". Emil Cioran nu era un amator al premiilor literare, cu exceptia Premiului Rivarol, care i se conferă în 1950 pentru debutul francez, refuzând toate distincţiile ulterioare.

Cioran moare la Paris, pe 20 iunie 1995.