"În anturajul lui Hitler eram gărzi de corp", a povestit Misch, într-un interviu pentru BBC. "Când Hitler călătorea îl însoţeam într-o altă maşină. Însă când ne aflam în apartamentul lui Hitler în Cancelarie aveam de asemenea şi alte îndatoriri. Doi dintre noi lucram mereu ca operatori de telefonie. Cu un şef ca Hitler, trebuia să răspundem întotdeauna la multe telefoane".
Odată cu înaintarea Aliaţilor, Hitler s-a retras în buncărul său din Berlin. Rochus Misch îndeplinea funcţia de operator telefonic.
"Lucram într-o cameră mică unde era un telefon şi o maşină de scris", îşi aminteşte el. "În acea cămăruţă se mai putea adăposti doar o singură persoană în cazul unui raid aerian. Buncărul nu era chiar atât de mare. Era alcătuit din cămăruţe de 10 sau 12 metri pătraţi", a mai povestit Misch.
Rochus Misch este ultimul martor al dramei de la 30 aprilie 1945, când Adolf Hitler şi Eva Braun s-au sinucis.
"Deodată, am auzit pe cineva strigând la adjutantul lui Hitler: 'Linge, Linge, cred că s-a întâmplat!' Auziseră o împuşcătură, dar eu nu am auzit nimic. În acel moment, Martin Bormann, secretarul lui Hitler, le-a spus tuturor să facă linişte. Toţi din încăpere au început să şuşotească. Eu vorbeam la telefon şi ridicasem tonul intenţionat pentru a face gălăgie, nu voiam să pară că suntem într-un buncăr al morţii", a declarat Misch.
"Bormann a ordonat ca uşa de la camera lui Hitler să fie deschisă. L-am văzut pe Hitler prăbuşit cu capul pe masă. Eva Braun zăcea pe canapea, cu capul îndreptat spre el. Genunchii îi erau aduşi către piept. Purta o rochie bleumarin cu volane albe. Nu o să uit niciodată acea imagine".
Misch a părăsit buncărul lui Hitler cu câteva ore înainte să fie invadat de Armata Roşie, dar a fost capturat rapid şi şi-a petrecut următorii nouă ani în lagărele de muncă sovietice. Capturarea buncărului a devenit un simbol al victoriei Aliaţilor în al Doilea Război Mondial.
