"În tradiţia populară, de Paşte, se pune o bucată de pământ cu iarbă adusă din grădină pe pragul casei, iar cu lumânarea de la liturghie se afumă grinda şi uşorii casei. Toţi membrii familiei se întâlnesc, se spală pe faţă într-un vas unde
s-a pus apă, busuioc, un ou roşu şi un bănuţ de argint, apoi se spune
Tatăl Nostru şi se ia Sfânta Împărtăşanie, după care se ciocnesc ouă
roşii şi se anunţă învierea lui Iisus. În această zi nu se mătură,
pentru a nu alunga spiritele morţilor, cojile de ouă se strâng şi se
aruncă pe o apă curgătoare pentru a ajunge în ţara Blajinilor
vestindu-le şi lor că este Paştele. Se crede că cine se naşte în
noaptea de Paşte va fi om norocos, iar cine moare în Săptămâna Mare va
fi iertat de păcate", a precizat directorul Muzeului
Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", Paula Popoiu.
"Ouăle roşii" au devenit albastre, galbene şi verzi
Potrivit tradiţiei, ouăle de Paşte trebuie adunate din cuibar în
miercurea din a patra săptămână a Postului Mare. Exista obiceiul ca, de
la lăsatul secului şi până în miercurea Paresimilor, gospodinele să nu
strângă ouăle, deoarece se credea că ouăle alese în această zi nu se
stricau până la Paşte. Vopsitul ouălelor se face, prin tradiţie, în
joia de dinaintea Paştelui şi niciodată în Vinerea Mare. Se spune că
ouăle vopsite în Joia Mare nu se strică tot anul.
Creştinii păstrează mai multe legende referitoare la înroşirea ouălor.
Cea mai cunoscută dintre ele spune că, sub crucea pe care era răstignit
Hristos, Maria Magdalena a pus un coş cu ouă, iar acestea s-au înroşit
de la sângele care cădea din rănile Mântuitorului. În tradiţia
creştină, ouăle roşii simbolizează, astfel, sângele care a curs atunci
când Iisus a fost răstignit pe cruce. Potrivit reprezentanţilor
Patriarhiei Române, prin tradiţia creştină, ouăle trebuie vopsite în
roşu, însă Biserica a acceptat şi alte culori, mai ales din
considerente estetice.
Aşa că, pe lângă ouă roşii, românii şi nu numai
ei le vopsesc şi în galben, verde sau albastru. Unele gospodine pun pe
ouă, înainte să le fiarbă, o frunză, apoi îl leagă într-un ciorap
subţire, ca să iasă "cu model".
În trecut, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, sunătoare, crin roşu sau
flori de tei, iar luciul li se dădea ştergându-le, după ce s-au fiert,
cu slănină sau cu untură.
Meşterii populari ornamentează ouăle de Paşte cu diferite simboluri -
modele din natură, de ţesături populare sau motivele folclorice printre
care spicul, soarele, frunza şi, ca o reconfirmare a creştinătăţii
româneşti, crucea. Decorarea ouălor se face prin diferite metode,
folosind ceară colorată, vopsea sau mărgele. În primul caz, procedeul
se numeşte "batic" - oul alb, golit de conţinut, se decorează cu ceară
pe spaţiile ce urmează să rămână albe, apoi se scufundă în vopsea
galbenă, se scoate, se usucă şi se aplică ceara pe spaţiile care vor
rămâne, în final, galbene. Apoi, oul se cufundă în vopsea roşie,
iar procedeul se repetă în funcţie de numărul de culori.
Drobul a fost inventat la oraş
La evrei, pasca şi mielul sunt consumate, prin tradiţie, de Paşte. Se
spune că, la Paştele evreilor, fiecare cap de familie trebuia să aleagă
din turma sa un miel sau un ied de parte bărbătească, pe care să-l
gătească şi să-l mănânce în familie.
Mielul, simbol al sacrificiului şi al blândeţii, este de bază şi în
meniul românesc de Paşte, el ajungând pe masă în borş, stufat sau ca
friptură. În România, preparatul tradiţional de Paşte este drobul,
preparat din miel, ou şi verdeaţă. Oricât ar părea de
surprinzător, drobul s-a impus mai întâi în lumea urbană, iar apoi,
prin imitaţie, a ajuns şi în cea rurală. Drobul a devenit, prin
excelenţă, alimentul care se identifică în actualitate, aproape
complet, la fel ca pasca şi ouăle roşii, cu sărbătorile Paştelui.
În Rusia, de pe masa tradiţională de Paşte nu lipsesc ouăle, pasca făcută din cocă, unt, zahăr şi stafide, şi tradiţionala Kulitch,
o pâine tradiţională rusească.
Grecii pun pe masa pascală miel, preparate din fructe de mare
şi Tsoureki Paschalino, un fel de pâine tradiţională cu ouă roşii
încorporate.
Masa perfectă de Paşte
Excesele la masa de Paşte îi duc pe mulţi de la sărbătoare direct la
spital. Iată de ce, pentru a evita indigestiile şi alte probleme de
sănătate, medicii au găsit soluţia: masa perfectă de Paşte înseamnă,
în primul rând, să nu consumi din absolut tot ceea ce se găseşte pe
masă. "Masa de Paşte ar trebui să înceapă cu un ou, după care se poate
mânca o ciorbă de miel. La felul doi, carnea de miel nu ar trebui în
niciun caz prăjită în ulei, ci eventual gătită la cuptor cu legume sau
friptă pe grătar. Apoi, la desert, se poate consuma o felie de cozonac
sau de pască", a explicat, pentru NewsIn, medicul nutriţionist Marian
Preda.
Potrivit specialiştilor, este foarte important ca masa de Paşte să se
prelungească pe parcursul mai multor ore, cu pauze de discuţii sau
cafea, pentru ca organismul să poată digera, treptat, mâncarea. Pentru
cei care plănuiesc să mănânce mai mult, este recomandat să ia, în
timpul mesei, două pastile care ajută la digestie. Pentru a evita
problemele de stomac, persoanele care au exagerat cu mâncatul de
Paşte trebuie să facă mişcare - o plimbare pe jos de cel puţin o oră
sau cu bicicleta, măcar 30 de minute.
