Locul 10. Frica de dentist. Nu prea există oameni care să tresalte de fericire atunci când trebuie să-i facă o vizită dentistului. Până la 20% dintre americani, de exemplu, au recunoscut că evită să apeleze la dentist din cauza fricii. Cei care suferă de această fobie nu vor în ruptul capului să se aşeze pe scaunul doctorului şi, de obicei, ajung la stomatolog doar în cazuri urgente, împinşi de o durere atroce. Motivul fricii poate diferi: experienţe neplăcute în trecut, frica de injecţii, sentimentul de neajutorare (gândiţi-vă doar la instrumentele folosite de dentişti).
Cum să vă faceţi totuşi curaj? Gândiţi-vă că îi puteţi comunica stomatologului îngrijorările pe care le aveţi şi puteţi stabili un semnal, ridicarea mâinii de exemplu, pentru ca acesta să se oprească din lucru.
Locul 9. Câinii. Aceste animale jucăuşe şi loiale, supranumite şi "prietenul cel mai bun al omului", îi pot băga serios în sperieţi pe cei ce suferă ce cinofobie. În mod normal, oamenii dezvoltă o frică iraţională faţă de câini atunci când au fost muşcaţi în trecut (sau au văzut pe cineva într-o astfel de situaţie).
Totuşi, psihologii spun că multe persoane devin cinofobe doar pentru că ştiu că patrupedele mai muşcă din când în când. Soluţia ar putea fi împrietenirea treptată cu unul sau mai mulţi câini.
Locul 8. Frica de avioane. Avantajul rapidităţii transportului cu avionul este de multe ori învins de frica de a zbura. Ea poate varia între o uşoară nervozitate în timpul zborului, până la panicarea totală a pasagerului. Psihologii spun că oamenii cu această fobie sunt de două feluri: cei care se tem de prăbuşirea aeronavei şi cei claustrofobici.
Ca şi în cazul celorlalte fobii, raţiunea păleşte în faţa sentimentelor. De exemplu, un argument contra fricii de zbor cu avionul ar fi că şansele ca o persoană să moară într-un accident de avion în întreaga viaţa sunt de 1 la 20.000, spre deosebire de 1 la 100, într-un accident auto.
Locul 7. Tunete şi fulgere. Palpitaţii, palme transpirate şi senzaţii de leşin sau ce li se întâmplă celor care au fobie de furtuni cu tunete şi fulgere. Unii duc această frică atât de departe încât se mută în regiuni cu vreme mai... calmă.
O cercetare realizată într-un colegiu din Statele Unite a relevat faptul că 73% din studenţi se tem "puţin" sau "moderat" de furtuni. Psihologii spun că spre deosebire de alte fobii cea legată de vreme este admisă de mult mai puţini oameni, pentru că aceştia de simt stânjeniţi de frica loc.
Locul 6. Întunericul. Pentru mulţi copii, ora de culcare reprezintă un moment de stres şi nelinişte. Frica de întuneric este destul de răspândită în primii ani de viaţă, iar adulţii se amuză de multe ori de gândurile copilaşilor: Dacă iese Omul Negru de sub pat sau un monstru din dulap?
Deşi nictofobia dispare de obicei odată cu trecerea anilor, există şi adulţi care se tem de întuneric. Psihologii spun că la baza acestei fobii stă în general frica de necunoscut şi neaşteptat.
Locul 5. Frica de înălţime. Dacă te simţi ameţit şi neliniştit pe acoperişul unei clădiri, nu eşti singurul. Acrofobia, sau frica patologică de locuri înalte, este una dintre cele mai comune.
Iar cei ce suferă de această fobie se pare că îşi agravează singuri situaţia, în sensul că, spun cercetătorii, ei percep clădirile mult mai înalte decât sunt în realitate.
Locul 4. Frica de... ceilalţi oameni. Poate părea ciudat, pentru că cei mai mulţi dintre noi ne aflăm în compania altora cam tot timpul. Totuşi, frica de semenii noştri este printre cele mai comune. Închipuiţi-vă că trebuie să vorbiţi în faţa unei audienţe. Puţini sunt cei care vor face faţă unui astfel de discurs fără emoţii sau chiar frică exagerată.
Înroşirea feţei, transpiraţia, senzaţia de greaţa sunt doar câteva dintre simptomele resinţite în cazurile de fobie socială. Vorbitul în public nu este singura situaţie în care fobia se manifestă. Unora le este mai mult decât greu să mănânce sau bea în faţa altora sau să intre în vorbă cu alte persoane.
Locul 3. Spaţii înfricoşătoare. Locurile din care se iese greu sau foarte aglomerate produc multora o frică inexplicabilă.
Cel mai des, oamenii se tem de lifturi, poduri, mijloacele de transport în comun, maşini sau mall-uri. Frica merge uneori până la evitarea ieşirii din casă.
Locul 2. Insectele. Dacă unii tresar la vederea unui păianjen, alţii pot avea adevărate crize de isterie. Arahnofobia este destul de răspândită, mai ales în rândul femeilor, spun psihologii. Se pare că problema are o latură evoluţionistă.
În trecut, femeile erau cele adunau mâncarea şi au întâlnit la nivelul solului multe insecte periculoase sau nu, iar ferirea era instinctul natural pentru a-şi proteja copilul. Bărbaţii, obişnuiţi cu pericolele vânătorii, tresar mai greu la vederea unei creaturi atât de mici.
Locul 1. Şerpii. Frica de reptile este foarte răspândită şi are, la rândul său, baze evoluţioniste, spun cercetătorii.
Cu mult timp în urmă, supravieţuirea în sălbăticie era condiţionată de observarea la timp a pericolelor. Iar şarpele era unul dintre pericolele des întânite. Astfel, oamenii moştenesc de la strămoşi abilitatea de a observa un şarpe extrem de repede şi de a-l considera un pericol iminent.
