Regia publicitară a Regiei Autonome de Transport din Paris (RATP) a interzis afişul, care, din acest motiv, nu a primit autorizaţia de a fi postat în mijloacele de transport pariziene, în baza legii Evin împotriva tabacului. "Ţigara lui Coco Chanel a fost refuzată de Métrobus, cu toate că, pentru ceilalţi afişori, ea nu ridică nicio problemă", a declarat Olivier Snanoudj, director general al Warner France - producătorul filmului.
Dintre cele 5.800 de afişe produse în Franţa, cele 1.100 destinate metroului şi autobuzelor pariziene au fost înlocuite cu alte două, în care Audrey Tautou apare alături de alţi actori. "Pentru noi, însă, adevăratul afiş este cel în care Coco Chanel fumează într-o postură naturală, care traduce personalitatea ei puternică şi modernitatea ei", spune Snanoudj.
În replică, RATP afirmă că nu a făcut decât să aplice legea Evin, care interzice orice publicitate, directă sau indirectă, pentru tabac.
Disputa privind ţigara celebrei Coco Chanel este ce-a de-a doua polemică publicitară pe care o cauzează Métrobus, după ce, săptămânile trecute, a scos de pe afişul unei expoziţii a Cinematecii franceze consacrate lui Jacques Tati celebra pipă a cineastului, înlocuind-o cu o moară de vânt. Reprezentanţii Cinematecii s-au amuzat, calificând gestul drept un "incident burlesc".
Însuşi creatorul legii anti-tabac votată în 1991, Claude Evin, a criticat suprimarea pipei. "Nu suntem în situaţia publicităţii indirecte, este vorba aici de un patrimoniu cultural care se înscrie în cultura noastră cinematografică", a argumentat Evin.
Filmul biografic "Coco avant Chanel" vorbeşte despre parcursul prin viaţă al unei fete abandonate într-un orfelinat, alături de sora ei, care îşi aşteaptă tatăl în toate duminicile, iar acesta nu soseşte niciodată. Până să devină celebra Coco Chanel, tinerei i se conturează diverse portrete: o cântăreaţă cu voce slabă, înfruntând un public compus din soldaţi, o mică croitoreasă, o curtezană care se îmbracă în cămăşile amanţilor, o rebelă pe care convenţiile epocii o împiedică să respire. În Franţa, cele mai multe dintre cronici sunt pesimiste, vorbind despre o istorie romanţată, care ratează esenţialul, şi anume caracterul marii creatoare de modă.
