Strabismul la bebeluşi: Din punct de vedere fiziologic, pentru ca vederea binoculară să se dezvolte normal, este necesar ca ochii să aibă o poziţie paralelă.
Există mai multe tipuri de strabism: strabism convergent, în care unul din ochi (sau amandoi, pe rând) deviază spre interior, strabism divergent, în care ochiul deviază spre exterior şi care trece uneori neobservat sau nu este considerat neapărat un „strabism”, deşi problemele pe care le ridică sunt foarte asemănătoare şi strabism vertical, când unul din ochi de poate deplasa în sus sau în jos, dezechilibrul funcţional ascuns sub această aparenţă fiind de regulă unul semnificativ.
Este încetăţenită ideea că la bebeluş există o perioadă de instabilitate fiziologică, în care este “normal” ca ochii să devieze intermitent de la poziţia normală. Deviaţiile (strabismele) care pot fi considerate „normale” sunt doar cele intermitente, de regulă divergente (adica spre în afară) şi care după vârsta de 6 luni dispar, lăsând loc unei poziţii stabile şi paralele a ochilor. Celelalte strabisme, permanente, mari, vizibile şi care nu dispar după această vârstă, ascund dezechilibre mari şi, de regulă, tratamentul trebuie să fie precoce.
Strabismul la bebeluşi: Strabismele sesizate din primele zile de viaţă şi care continuă să fie prezente şi după vârsta de 6 luni, pe care noi, specialiştii le denumim “strabisme infantile” trebuie să fie examinate cât mai devreme de către medicul specializat în oftalmologie pediatrică.
Examinarea tardivă poate duce la instalarea unei ambliopii profunde sau, mai grav, poate ascunde prezenţa unor afecţiuni organice grave: cataractă congenitală, malformaţii, afecţiuni ale retinei, nervului sau tumori. Examinarea copilului sub un an necesită un oftalmolog de copii şi nu unul de oftalmologie generală deoarece protocolul, mijloacele şi experienţa sunt complet diferite, conform saptamanamedicala.ro.
Când trebuie examinat din punct de vedere oftalmologic un bebeluş cu strabism ?
• Dacă ne încadrăm până la 6 luni în limita fiziologicului (aspect normal al ochilor, strabism intermitent), atunci când dezechilibrul persistă şi după vârsta de 6 luni, este recomandabil ca micuţul să fie examinat de către oftalmologul pediatru.
• Dacă totul este în ordine până la 6 luni dar după aceea apare un strabism permanent sau intermitent, copilul trebuie examinat
Ce şanse de tratament există la un bebeluş cu strabism ?
Strabismul la bebeluşi: Tratamentul urmăreşte înlăturarea dezechilibrului, împiedicarea tendinţei de a folosi un singur ochi (şi ambliopizarea celui care fuge), prin ocluzie sau penalizare (picături), corectarea viciilor de refracţie (adică a dioptriilor) dacă sunt semnificative (copiii pot purta ochelari speciali, atraumatici încă de la 6 luni) iar dacă unghiul de deviaţie este mare şi nu permite folosirea concomitentă a ambilor ochi, recomandarea specialiştilor este pentru intervenţie chirurgicală înainte de vârsta de 2 ani, de preferat înainte de 18 luni, pentru a-i da şanse de dezvoltare a vederii binoculare. Tratamentul trebuie început precoce iar copilul trebuie urmărit frecvent şi va fi adaptat de către specialist.
Strabismul la bebeluşi: De ce tratament precoce?
Pentru că cea mai importantă perioadă pentru desăvârşirea unei vederi normale, atât a fiecărui ochi în parte cât şi a vederii binoculare (vedere în spaţiu) este perioada de până la 2 ani (iar din aceasta, cea esenţială este cea de până la 6 luni). Orice dezechilibru nerezolvat în această perioada poate determina breşe în dezvoltare, care ulterior nu se mai pot rezolva, chiar dacă, aparent, ochii pot fi corectaţi ca poziţie şi mai târziu.
