Care sunt speranțele tinerilor și veteranilor din mină
„Mi s-a părut interesant acest loc de muncă pentru că te retragi mai repede, la 45 de ani”, a declarat Liviu pentru AFP înainte de a coborî în șut, la 400 de metri sub pământ cu liftul supranumit „colivia”, pentru șase ore. El lucrează la mina Lonea, în Petrila.
Dar dacă va ieși la pensie ca miner nu mai depinde de el, din moment ce România încearcă să pună capăt celor 160 de ani de funcționare a minelor de cărbune din regiunea Văii Jiului, scrie France Presse.
Astfel că viitorul pentru mineritul din Valea Jiului este sumbru. Puținii mineri rămași aici sunt dominați de apatie și neîncredere, iar alegerile de duminică îi lasă indiferenți.
„Ce să mai sperăm? A încercat cineva vreodată cu adevărat să facă ceva bun pentru Valea asta?”, răspunde retoric minerul Lucian Iganescu, de 38 de ani, de la mina Vulcan.
„Viața din mină - grea și periculoasă”
Sectorul minier s-a bucurat de sprijinul regimului comunist și de cel din perioada de după 1989, în timpul lui Ion Iliescu, care a chemat minerii de câteva ori în anii `90 împotriva celor care protestau în stradă tocmai împotriva regimului FSN, ulterior social-democrat.
După aderarea la Uniunea Europeană, în 2007, România a decis reducerea drastică a subvențiilor pentru sectorul minier, care funcționa cu mari pierderi financiare, iar producția a scăzut de la 22 de milioane de tone în 1992, la 600.000 de tone în 2019. Astfel că dintre cei 54.000 de mineri care lucrau în Valea Jiului în 1990, au mai rămas astăzi doar 4.500, mai scrie AFP.
Alin Udvar, directorul minei Lonea, mărturisește că se așteaptă ca ultima tonă de cărbune să fie extrasă în 2024. Deși speră ca măcar unii dintre cei 543 de angajați ai săi să fie transferați la minele învecinate, care vor închide în 2030.
Udvar readuce în discuție ce declara tânărul miner Liviu despre principalele atracții ale profesiei: „Devii miner pentru a te retrage devreme”.
Unul din motivele pentru care minerii de aici spun că au ales această meserie este acela că au dreptul de a se pensiona devreme, la 45 de ani. În plus, pensia pentru 20 de ani de muncă este mai mare decât un salariu mediu.
În România, una din cele mai sărace țări din UE, un miner cu 20 de ani de experiență primește o pensie de 4.000 de lei (830 de euro sau 1.000 de dolari), cu aproape 10% mai mult decât salariul mediu al unui miner.
Numai că minerii plătesc un mare preț pentru asta: speranța medie de viață a bărbaților din Valea Jiului este de aproximativ 55 de ani, mai spune Udvar.
„Nu mi-aș angaja băiatul de 18 ani în mină pentru toți banii din lume. Această slujbă este grea, periculoasă și îți mănâncă sănătate", a declarat pentru AFP minerul Ferenc Balog, de 44 de ani, ieșit din „șut”, cu fața înnegrită de praful de cărbune.
„Nu există alte șanse pentru tinerii de aici decât să emigreze, să plece în străinătate”, mai spune Balog.
Și asta în special din cauza bolii de plămâni caracteristice acestei branșe, silicoza, care se manifestă prin întărirea și practic pietrificarea treptată a plămânilor, până la asfixia totală.
Fără suflare din cauza silicozei, boala pulmonară care îi decimează pe mineri, Petre Brait, în vârstă de 63 de ani, spune că și-a ascuns starea de sănătate proastă când era mai tânăr tocmai pentru a continua să coboare în mină: „Nu am avut de ales, copiii mei erau încă mici”.
Dar acum știe că nu există viitor pentru minerit și spune că „România trebuie să reducă emisiile, nu poate continua să meargă împotriva curentului".
Care este viitorul mineritului și al vieții din Valea Jiului
Dănuț Buhăescu, primarul unui alt oraș din Valea Jiului, Uricani, critică guvernele de până acum pentru că au „mințit” despre viitorul mineritului, fără să pregătească zona pentru a rezista după dispariției industriei mineritului.
Potrivit actualului guvern, de centru-dreapta, România ar trebui să beneficieze de investiții de 1,9 miliarde de euro (2,3 miliarde de dolari) pentru trecerea la energiile regenerabile. Unii din administratorii parcurilor eoliene din țară au anunțat că sunt gata să angajeze forță de muncă inclusiv din Valea Jiului, pentr a obține și un sprijin financiar consistent din partea guvernului în acest proces, mai notează RFI România.
Însă minerii care au schimbat munca în mină cu cea din parcurile eoliene pot fi numărați pe degetele de la o mână. Sunt doar câțiva, care s-au angajat la un parc eolian din județul Constanța.
Lucian Ignatescu este unul dintre ei, numai că, între timp, el și-a dat demisia și s-a întors în Valea Jiului. Deși nu exclude total o nouă recalificare, dar numai după retragerea din minerit.
„Probabil că o să mă duc iar acolo, dar numai după ce ies la pensie de aici”, spune el.
Între timp, primarul din Uricani speră că banii veniți de la Uniunea Europeană ar putea contribui la dezvoltarea turismului durabil.
„Avem o regiune excepțională, păduri virgine, o bogăție care nu ar trebui distrusă”, spune el.
Orice cale de „ieșire din cărbune” alege valea, „copiii noștri merită un viitor mai bun și sănătos”, spune el, potrivit AFP.
