Generalul Nicolae Pleşiţa a murit liniştit, fără remuşcări, fără mustrări de conştiinţă, fiind convins că a omorât mereu pe cine trebuia. Serviciul Român de Informaţii a avut grijă de el până în ultima clipă a existenţei sale: să fie bine îngrijit la spital, să aibă tot ce-i trebuie, să nu vină oricine la înmormântarea sa, în vreme ce Serviciul de Informaţii Externe l-a protejat până la capăt, ţinând secrete toate datele istorice pe care le avea despre el. Nicolae Pleşiţa a murit liniştit, fiind convins că a ucis pentru ţara sa, că a fost un erou care şi-a făcut datoria şi că aceia pe care-i vâna erau duşmanii ţării, trădatorii, cei care defăimau visul de aur al comunismului.
