Planchon a pus în scenă mari autori, printre care Brecht, Marivaux, Racine, Bond, Pinter, Ionesco şi Molière. În unele piese, a interpretat chiar roluri mici, iar în cinematografie a regizat "Louis, enfant roi", o biografie a regelui Luis XIV, în 1991, şi "Lautrec", în 1997. Era considerat unul dintre apărătorii "teatrului în folosul public", un teatru care să reflecte exigenţa literară.
Născut în 1931, la Saint-Chamond, Planchon s-a stins din viaţă la locuinţa lui. "A lucrat până în ultimul minut, luptându-se să continue teatrul", a povestit fiul lui.
Planchon a descoperit teatrul la 17 ani, iar în 1950 a format prima sa trupă de teatru amator. În 1952, a fondat Teatrul de Comedie din Lyon, apoi a condus Théâtre de la Cité, devenit ulterior Teatrul Naţional Popular Villeurbane (Rhône). La 33 de ani, a început să scrie piese, printre care "L'Infâme", "Le Cochon noir", "Patte blanche", "La Contestation", "Gilles de Rais", "Les Libertins" şi "Le radeau de la Méduse". A refuzat posturi importante, ca cel de director al Théâtre de la Ville din Paris, continuând să promoveze principiul descentralizării teatrelor.